Capitolul 1
Era o zi frumoasă de primăvară. Soarele strălucea pe cer, iar florile începuseră să înflorească. Maria, o fetiță de trei ani, se pregătea pentru o zi specială la grădiniță. În acea zi, învățătoarea Ana le spusese că vor vorbi despre prietenie și despre cum să ne ajutăm unii pe alții.
„Maria, ești pregătită?” a întrebat mama ei, zâmbind.
„Da, mamă! Vreau să învăț despre prieteni!” a răspuns Maria cu entuziasm.
Când a ajuns la grădiniță, Maria a văzut mulți copii jucându-se. Un băiețel pe nume Alex, care avea un scaun cu rotile, se uita la ei cu un zâmbet. Maria s-a apropiat de el.
„Bună, Alex! Vrei să ne jucăm împreună?” a întrebat Maria.
„Bună, Maria! Mi-ar plăcea!” a răspuns Alex, fericit.
Maria a început să explice jocul. „Vom face o cursă de obstacole! Trebuie să trecem prin tunelul acesta și apoi să sărim peste niște perne!”
Alex a zâmbit. „Chiar dacă eu sunt în scaunul cu rotile, pot să particip. Voi mergeți înainte, iar eu voi veni după voi!”
Capitolul 2
Toți copiii s-au strâns în jurul Alex. Maria a spus: „Hai să facem jocul împreună! Alex, te ajutăm dacă ai nevoie!”
Cursa a început! Maria, Alex și ceilalți copii s-au distrat de minune. Maria a sărit peste perne, iar Alex a folosit scaunul său cu rotile pentru a trece prin tunel. Toți au aplaudat și au strigat: „Bravo, Alex!”
După cursă, învățătoarea Ana a adunat copiii împreună. „Astăzi am văzut cât de frumoasă este prietenia. Fiecare dintre voi este special și avem cu toții lucruri de învățat unii de la alții.”
Maria a ridicat mâna. „Alex este un prieten grozav! Poate că are un scaun cu rotile, dar el se distrează la fel de bine ca noi!”
„Exact!” a spus Ana. „Fiecare dintre noi are abilități și provocări diferite. Este important să ne ajutăm și să ne respectăm unii pe alții.”
Capitolul 3
După o zi plină de distracție, Maria a mers acasă. „Mamă, am învățat ceva foarte important astăzi!” a spus ea.
„Ce anume, dragă?” a întrebat mama curioasă.
„Am învățat că toți putem fi prieteni, chiar dacă suntem diferiți. Alex este minunat! El m-a învățat să fiu mai bună și să ajut!” a răspuns Maria cu mândrie.
Mama a zâmbit. „Ai dreptate, Maria. Prietenia înseamnă să ne acceptăm și să ne ajutăm unii pe alții. Ești o fetiță foarte bună!”
Maria a zâmbit și a adormit visând la toate aventurile pe care le-ar avea cu Alex și cu ceilalți prieteni. A înțeles că fiecare persoană este specială și că împreună pot face lucruri minunate.
Și astfel, Maria a învățat că adevărata frumusețe a vieții este să fim împreună, să ne ajutăm și să ne bucurăm de fiecare moment.
