Mara are patru ani. Are păr creț și o rochiță galbenă. Într-o dimineață, merge cu mama la grădiniță. Afară miroase a ploaie bună, iar pe trotuar sunt bălți mici.
La intrare, Mara o vede pe Daria. Daria stă într-un scaun cu roți colorat. Pe roată are un abțibild cu o pisică. Mara zâmbește.
„Bună, Daria!”
„Bună, Mara”, spune Daria. „Uite, pisica mea merge cu mine peste tot.”
Mara râde încet. „Și a mea ar vrea!”
În clasă, educatoarea pune cuburi pe covor. Copiii construiesc un turn. Mara pune un cub roșu, apoi unul albastru. Daria pune un cub verde. Turnul crește. Toți se uită mândri.
Apoi vine momentul să meargă la baie și la spălat pe mâini. Pe hol, Mara observă ceva: ușile arată la fel. Și unii copii se încurcă. Un băiețel nou, Luca, se oprește și se uită lung. Luca vorbește mai puțin și uneori arată cu degetul când vrea ceva.
Mara șoptește către educatoare: „Doamna, putem pune desene pe uși? Ca să știe toată lumea.”
„Ce fel de desene?” întreabă educatoarea.
„Pictograme”, spune Mara, de parcă ar fi un cuvânt magic. „Un WC, o mânuță cu săpun, o cană cu apă.”
Daria dă din cap. „Și o săgeată mare. Ca să fie clar.”
Luca ridică degetul mare. Nu spune nimic, dar zâmbește.
În aceeași zi, educatoarea aduce foi și carioci. Copiii desenează împreună. Mara face o mânuță cu spumă. Daria colorează o săgeată groasă, portocalie. Alt copil desenează un WC simplu. Luca desenează o picătură de apă și o face foarte albastră.
„Ce frumos!” spune educatoarea. „Le lipim la nivelul ochilor de copii.”
Când merg din nou pe hol, Mara vede pictogramele. Inima ei se simte caldă, ca o pătură. Luca se uită la picătură și merge drept la chiuvetă. Daria se apropie ușor și nu mai trebuie să întrebe.
La gustare, Mara împarte biscuiți. „Unul pentru tine, unul pentru tine.” Daria spune: „Mulțumesc.” Luca spune încet: „Mu… mu…” și apoi reușește: „Mulțumesc.” Toți aplaudă cu palme mici.
Seara, acasă, Mara se cuibărește lângă mama.
„Azi am ajutat cu desene”, spune ea.
„Ați lucrat ca o echipă”, spune mama. „Asta înseamnă să ne gândim la toți.”
Mara închide ochii. „Mâine putem face pictograme și pentru colțul de lectură. Una cu o carte. Și una cu o gură care șoptește: ‘liniște'.”
Mama o sărută pe frunte. „E o idee minunată pentru următorul proiect.”
Mara adoarme liniștită, gândindu-se la săgeți portocalii și la prieteni care găsesc drumul împreună.
