Capitolul 1
Andrei avea patru ani. Era un băiețel vesel și curajos. Andrei mergea la grădiniță. La grădiniță, Andrei avea mulți prieteni. Îi plăcea să se joace cu ei, să deseneze și să cânte. Dar Andrei avea un pic de dificultate să meargă. De multe ori, el folosea un cărucior mic pentru a-l ajuta.
Într-o zi, educatoarea lor, doamna Maria, le-a spus copiilor: „Astăzi vom învăța despre diferite moduri în care putem ajuta prietenii noștri.” Andrei a zâmbit. El iubea să ajute.
„Andrei, vrei să ne povestești despre cum te ajută căruciorul tău?” a întrebat doamna Maria. Andrei a spus cu voce tare: „Da! Căruciorul mă ajută să mă mișc mai repede. Pot să joc multe jocuri cu prietenii mei!”
Băieții și fetele au ascultat cu atenție. „Ești foarte curajos, Andrei!”, a spus Maria. „Hai să facem un proiect despre cum putem fi toți prieteni și să ne ajutăm.”
Capitolul 2
Așa că, toți copiii au început să lucreze la proiect. Fiecare a făcut un desen. Unii au desenat prieteni care se ajută, alții au desenat jocuri pe care le pot juca împreună. Andrei a desenat el și prietenii lui jucându-se în parc.
„Îmi place foarte mult să mă joc cu voi!” a spus Andrei. „Putem face totul împreună!” Toți au spus: „Da, Andrei! Suntem o echipă!”
În timpul zilei, Andrei a arătat colegilor săi cum să se joace cu el. „Putem să ne jucăm la tobogan! Eu voi folosi căruciorul și voi veniți după mine!”, a spus el. Toți au râs și s-au jucat fericiți.
Capitolul 3
La finalul zilei, doamna Maria a adunat copiii. „Ce ați învățat astăzi?” a întrebat ea. Andrei a spus: „Am învățat că fiecare dintre noi este special! Și putem ajuta unii pe alții!”
Fiecare copil a fost de acord. „Da! Suntem toți prieteni!” au strigat ei. Andrei s-a simțit foarte fericit. Știa că prietenii lui îl sprijină.
Și, în acea zi, toți copiii au învățat să fie mai buni unii cu alții. Inclusiv Andrei, care a realizat cât de important este să fii înțelegător și să ne ajutăm reciproc. Și au trăit cu toții fericiți, jucându-se și învățând împreună.
