A fost odată un corb pe nume Coco. Coco era un corb mare și negru, cu aripi strălucitoare. Îi plăcea să zboare pe cerul albastru și să privească lumea de sus. Într-o zi, Coco a zărit un copac mare și frumos. Sub copac, erau prietenii lui: iepurele Mimi, broasca Verde și bufnița Sora.
„Hei, prieteni!” a strigat Coco. „Hai să ne jucăm!”
„Da, să ne jucăm!” au răspuns toți.
Coco a zburat spre copac și s-a așezat pe o creangă. „Eu sunt regele copacului!” a spus el. „Cine vrea să vină la mine?”
Mimi a sărit cu bucurie. „Eu vin! Eu vin!”
Verde a sărit și el: „Și eu! Și eu!”
Sora a zâmbit. „Voi veni și eu, să văd regele!”
Coco s-a simțit mândru. Dar, deodată, a auzit un sunet ciudat. „Cric, crac!”
A fost o broască care se simțea tristă. „Corbul, ajută-mă! Am pierdut mingea!” a spus broasca.
Coco a zburat jos. „Nu-ți face griji, prietena mea! Vom găsi mingea împreună!”
Toți prietenii s-au alăturat. Au căutat sub frunze, în iarbă, peste tot. „Uite, aici este!” a strigat Mimi.
Broasca a sărit de bucurie. „Mulțumesc, Coco! Tu ești un prieten bun!”
Coco a zâmbit. „Împreună suntem mai puternici!”
S-au întors cu toții sub copac. „Mingea este înapoi!” a spus Verde. „Hai să ne jucăm din nou!”
„Da!” au strigat toți.
Și așa, Coco, Mimi, Verde și Sora au jucat și au râs sub copac. Au învățat că prietenia este cea mai importantă.
„Împreună, suntem invincibili!” a spus Coco.
Și toți au fost fericiți.
