Ema este o fetiță mică, cu ochi mari și obraji roz. E iarnă. Ninge ușor. Ema stă la fereastră. Afară este alb peste tot. E liniște.
„Mama, uite! Ce e asta?” întreabă Ema. Găsește o scrisoare în zăpadă. Pe scrisoare scrie: „Pentru Moș Crăciun”.
Ema râde. „Hai să ducem scrisoarea la Moș Crăciun!” spune ea.
Ema își pune căciula roșie, fularul pufos și mănușile mici. „Gata, mama! Plec!” spune Ema.
Ema merge prin zăpadă. Pașii ei fac „scrișt-scrișt”. Cățelul Pufi o urmează. „Hai, Pufi!” râde Ema.
Pe drum, Ema vede luminițe la case. Oameni râd. „Bună, Ema!” spun vecinii. „Unde mergi?” întreabă tanti Ana.
„La Moș Crăciun!” zice Ema.
Ajunge la căsuța cu brad mare în față. Înăuntru, bunicul povestește lângă foc. „Vrei să asculți, Ema?” întreabă el.
Ema zâmbește. „Mai întâi, scrisoarea la Moș Crăciun!” spune ea.
Mama o ia în brațe. „Hai împreună!” spune mama.
Toată familia merge cu Ema la brad. Ema pune scrisoarea sub brad, lângă cadouri. „Noapte bună, Moș Crăciun!” șoptește Ema.
E liniște. Afară ninge. În casă e cald și bine. Ema adoarme în brațele mamei, visând la Moș Crăciun și la zâmbete.
