Capitolul 1: Poarta de lumină din adânc
— Uite, uite, ce e acolo? întreabă Yuki, micul yéti cu blană albă ca zăpada și ochi mari, albaștri ca gheața.
— E o lumină! E o lumină care dansează pe fundul lacului! spune Yuki cu voce veselă.
Yuki pune o lăbuță pe apă, iar apa e moale, caldă și mângâietoare.
— Ce simți, Yuki? întreabă el peștișorul argintiu care înoată aproape.
— Simt ceva magic, simt ceva bun, răspunde peștișorul.
— Atunci, hai să vedem ce este! spune Yuki și își bagă lăbuțele în apă.
Deodată, apa se deschide ca o poartă de lumină.
— Vai, ce frumos! Ce culori minunate! spune Yuki.
— Intră, Yuki! Intră! îl cheamă lumina, blândă și strălucitoare.
Yuki pășește încet, încet, și simte cum blana îi plutește, iar respirația devine ușoară ca un nor.
— Unde sunt? întreabă Yuki.
— Ești în orașul subacvatic! răspunde un glas moale ca o adiere.
Yuki vede turnuri din corali roz, case din scoici lucioase și străzi de nisip auriu. Pești colorați zburdă peste tot, iar stele de mare dansează pe acoperișuri.
— Ce frumos! Ce liniște! Ce magie! spune Yuki cu ochii mari de uimire.
Capitolul 2: Maestrul de ghicitori și penajul fermecat
— Bun venit, micul yéti! zice o broască țestoasă cu carapace de safir.
— Cine ești? întreabă Yuki cu o voce curioasă.
— Eu sunt Maestrul de ghicitori. Îți place orașul nostru?
— Îmi place mult! răspunde Yuki.
Maestrul de ghicitori zâmbește și spune:
— Yuki, avem nevoie de ajutorul tău. O sirenă mică este prinsă într-o colivie de perle, iar cheia a dispărut.
— O, săraca sirenă! Cum pot ajuta? întreabă Yuki, îngrijorat.
— Trebuie să găsești penajul de phoenix. Numai el poate deschide colivia fermecată, spune Maestrul de ghicitori.
— Unde găsesc penajul? întreabă Yuki, ridicând privirea.
— Trebuie să răspunzi la o ghicitoare, spune Maestrul.
— Sunt roșu ca focul, dar nu ard niciodată. Sunt ușor ca vântul, dar nu zbor niciodată. Ce sunt? întreabă Maestrul.
Yuki gândește, se scarpină pe burtică și spune:
— Este... penajul de phoenix?
— Corect! râde Maestrul și îi întinde o pană mare, strălucitoare, roșie.
Penajul sclipește ca un curcubeu. Când Yuki îl ține în lăbuță, simte o căldură blândă și un miros dulce de flori.
— Acum, mergi la colivia de perle, spune Maestrul.
— Merg, merg, alerg! spune Yuki vesel.
Yuki se furișează pe străzile de nisip auriu. Vede colivia de perle, lucitoare și rotundă, iar înăuntru stă o sirenă cu păr ca soarele.
— Ajută-mă, te rog! roagă sirena.
— Am penajul de phoenix! spune Yuki.
— Mulțumesc, mulțumesc! cântă sirena cu glas de clopoțel.
Yuki atinge colivia cu penajul, iar perlele se deschid încet ca o floare.
— Ești liberă! spune Yuki și râde.
Capitolul 3: Creatura străveche și orașul uitat
Dintr-o dată, orașul începe să tremure. Valuri de lumină albastră dansează pe cerul de apă.
— Ce se întâmplă? întreabă Yuki.
— Se trezește vechea caracatiță, stăpâna apelor! strigă sirena.
O umbră uriașă apare în depărtare.
— Nu vă temeți, spune Yuki cu voce liniștită. Nu vreau să sperii pe nimeni.
Caracatița are ochi blânzi și tentacule lungi, strălucitoare.
— Am dormit mult timp, spune ea cu voce groasă. Cine a adus penajul de phoenix aici?
— Eu, spune Yuki. Am vrut să o ajut pe sirenă.
— Ai făcut bine, mic yéti. Ai arătat grijă și curaj.
— Îmi place să ajut, spune Yuki. Nu vreau să rănesc pe nimeni.
Caracatița atinge orașul cu un tentacul fin și blând.
— Pentru că ai fost bun, orașul nostru vechi va renaște.
— Cum? întreabă Yuki.
Caracatița închide ochii și suflă aer magic peste oraș. Din nisip, apar case noi, grădini de corali și flori albastre care dansează sub apă.
— Priviți! Priviți ce frumos! spune sirena.
— Orașul a revenit! Orașul strălucitor s-a întors! spune Maestrul de ghicitori, fericit.
— Mulțumesc, Yuki, spune caracatița. Ai avut grijă de prieteni și ai salvat orașul nostru.
— Și eu vă mulțumesc, spune Yuki. Mă bucur să văd că totul este bine.
Yuki simte căldura penajului de phoenix și blândețea apei.
— E bine să ai grijă de ceilalți. E bine să fii prietenos, șoptește Yuki.
Toți dansează pe străzile de nisip auriu, sub razele magice ale luminii.
— Vrei să rămâi cu noi, Yuki? întreabă sirena.
— O să mă întorc mereu, promit! spune Yuki.
Și Yuki plutește spre poarta de lumină, cu inima plină de magie și grijă.
— La revedere, prieteni! spune el, și orașul subacvatic îl îmbrățișează cu valuri moi, albastre, până la următoarea aventură.
