Era o fetiță pe nume Ana. Ana avea doi ani și îi plăcea să se joace. Într-o zi, Ana a găsit o cutie veche în grădină. „Ce e înăuntru?” s-a întrebat ea.
A deschis cutia. Era plină cu jucării colorate și o frânghie lungă. Ana a zâmbit. „O să fac un zmeu!” a spus ea. A început să lege jucăriile cu frânghia.
„Uite, zmeul meu!” a strigat Ana, plină de bucurie. A ieșit în parc. Vântul sufla ușor. Ana a prins zmeul și a alergat. „Hai, zmeule! Zboară sus!” a spus ea.
Zmeul a început să zboare. Ana a fost fericită. Dar, brusc, zmeul s-a prins de un copac. „Oh, nu!” a spus Ana, puțin speriată.
Dar Ana era curajoasă. „Trebuie să-l eliberăm!” a zis ea. S-a gândit și a avut o idee. A căutat o ramură lungă. A întins ramura spre zmeu.
„Ajută-mă, zmeule!” a strigat. Cu ajutorul ramurii, Ana a reușit să elibereze zmeul. „Ura! Am reușit!” a strigat ea.
Ana a sărit de bucurie. A zburat cu zmeul ei pe cer. „Aventura e minunată!” a spus Ana, zâmbind. A învățat că, cu curaj și imaginație, poate face orice.
