Ana e o fetiță mică de 2 ani. Ea iubește vara. Soarele strălucește. Florile sunt multe și colorate.
Ana stă în curte cu mama. „Mama, ce facem azi?” întreabă Ana. Mama zâmbește. „Azi citim despre vacanțe. Ne plimbăm în lume prin cărți!”
Mama deschide o carte mare. Ana vede poze cu plaje, munți, și orașe. „Uite, Ana, aici e o plajă din Spania. Aici copiii fac castele de nisip.”
Ana râde. „Vreau să fac și eu un castel de nisip!” spune ea. Mama spune: „Poate mâine mergem la parc. Acolo e nisip!”
Ana dă din cap. „Parcul e aproape. Parcul e frumos.”
După ce citesc, Ana și mama merg în bucătărie. „Facem înghețată de casă?” întreabă mama. „Da!” strigă Ana bucuroasă. Ele pun fructe în blender. „Acum amestecăm,” spune mama. Ana privește cu ochi mari.
Când înghețata e gata, Ana gustă. „E dulce!” spune ea fericită.
Mai târziu, Ana se joacă cu prietenii în curte. „Azi am călătorit cu mama,” le spune Ana. „Am văzut plaje și munți.”
Prietenii sunt curioși. „Vrem și noi să vedem!” spun ei. Ana le arată cartea. Ei se uită împreună la poze.
Când soarele apune, Ana e obosită dar fericită. „Azi a fost o zi bună,” spune ea. Mama o ia în brațe. „Vara e plină de bucurii mici,” îi șoptește mama.
Ana închide ochii. Ea visează la plaje, la munți, și la înghețată. Știe că mâine va fi o altă zi plină de descoperiri.
Așa, Ana învață că vacanțele sunt și în cărți și în curtea casei. Totul e să privești cu ochii mari și cu inima deschisă.
