Capitolul 1: Cavalerul cel Înțelept și Solia Secretă
A fost odată ca niciodată, într-un castel mare și frumos, un cavaler pe nume Andrei. Andrei era un cavaler curajos, bun și foarte înțelept. Toți oamenii din sat îl iubeau, pentru că Andrei îi ajuta mereu și zâmbea tuturor.
Într-o dimineață, când soarele strălucea blând pe cer și păsările ciripeau, Andrei a primit o scrisoare. Era o scrisoare misterioasă, adusă de vrăbiuța Dora.
— Andrei, am o veste importantă! a zis Dora.
— Ce veste, dragă Dora? a întrebat Andrei cu glas blând.
— Prietenul tău, cavalerul Radu, este în pericol! A plecat după Floarea Soarelui de Aur și nu s-a mai întors!
Andrei s-a uitat la scrisoare. Scria așa: „Numai cel înțelept și curajos poate salva pe Radu. Trebuie să treci de trei încercări, să răspunzi la trei ghicitori. La capăt, vei găsi Floarea Soarelui de Aur și pe prietenul tău.”
— Nu te teme, Dora! Eu voi merge să-l salvez pe Radu, a spus Andrei hotărât. Voi fi curajos și voi găsi răspunsurile.
— Te voi însoți! a zis iepurașul Luca, cel mai bun prieten al lui Andrei.
Și astfel, Andrei și Luca au pornit la drum. Au mers prin păduri verzi, pe lângă râuri line și pe dealuri rotunde. Mergeau încet, pas cu pas, vorbind cu blândețe:
— Nu ne este frică! Suntem împreună! a repetat Andrei.
— Da, suntem curajoși! a spus Luca și a zâmbit larg.
Capitolul 2: Încercările Cavalerului
La marginea pădurii, un stârc bătrân le-a ieșit în cale. Stârcul stătea drept și îi privea cu ochii lui blânzi.
— Bine ați venit, curajoșilor! Ca să mergeți mai departe, trebuie să răspundeți: Ce este galben ca soarele, dar nu arde niciodată?
Andrei s-a gândit puțin. Luca și-a pus lăbuțele la gură, gânditor.
— Floarea soarelui! a zis Andrei vesel.
— Corect! a zis stârcul și le-a arătat drumul mai departe.
Au mers până la un pod peste râu. Pe pod, o broscuță mică îi aștepta.
— Bun venit! Ghicitoarea mea este: Ce are apă, dar nu se udă?
Luca a sărit vesel.
— Umbra norului!
— Bravo, iepuraș înțelept! a râs broscuța și le-a dat voie să treacă.
Drumul era încă lung, dar Andrei și Luca nu s-au oprit. Au mers cu pași mici și siguri. Se încurajau mereu:
— Suntem aproape, Luca! a spus Andrei.
— Suntem puternici! a răspuns Luca cu voce veselă.
Capitolul 3: Prietenie și Floarea Soarelui de Aur
La marginea unei poieni, o bufniță înțeleaptă i-a întâmpinat.
— Acum, ultima încercare: Ce nu poate fi văzut, dar se simte în inimă?
Andrei s-a uitat la Luca și a zâmbit.
— Prietenia! Prietenia adevărată nu se vede, dar o simți mereu aproape de inimă.
Bufnița a dat din aripi și poiana s-a luminat deodată. În mijlocul ierbii stătea cavalerul Radu, zâmbitor, cu Floarea Soarelui de Aur în mână.
— Vă mulțumesc că ați venit după mine, prieteni! a zis Radu.
— Prietenii nu se lasă la greu, a zis Andrei cu glas blând.
— Suntem curajoși, suntem puternici și ne susținem mereu! a spus Luca vesel.
Au luat Floarea Soarelui de Aur și s-au întors împreună la castel, privind cerul senin. Pe drum, au povestit și au râs, pentru că erau uniți de prietenie, încredere și curaj.
Și au trăit fericiți, mereu gata pentru noi aventuri, mereu cu inima curată și plină de bunătate.
