Plecarea
Călin era un cavaler foarte tânăr. El purta o armură mică și un zâmbet mare. În mână ținea un sul mic, cu un mesaj secret. Mesajul trebuia dus la castelul din satul de peste deal. Trebuia dus până la apus. Trebuia dus cu cinste.
Călin pune șaua pe cal. Calul se numește Viteaz. Calul este blând. „Să plecăm, Viteaz,” spune Călin. „Să ajungem la timp.” Calul ne | pleacă. Drumul e lung. Drumul e plin de soare.
Călătoria
Pe drum, Călin vede un pod vechi. Podul se leagănă. Călin respiră adânc. Respira adânc. Este curajos. Călin merge încet. Viteaz merge încet. Podul ține și ei trec. Ei zâmbesc.
Mai departe, o turmă de oi blochează poteca. Unii oi latră. Apoi oi blește ușor. Călin gândea. Folosește mintea. Scoate un măr din traistă. „Hai, oile, mâncați,” spune el. Oile se duc. Poteca se deschide din nou. Călin mulțumește. El spune: „Așa se face un cavaler bun. Ajută mereu.”
După aceea, un mic pârâu vrea să oprească drumul. Apa e limpede. Călin nu se teme. Călin construiește o punte din bețe. Viteaz pașește cu grijă. Pas cu pas. Călin are răbdare. Călin e isteț. Călin e puternic. El nu se lasă. El nu renunță. El ține mesajul aproape de inimă.
Un prieten, un bătrân păstor, îl vede. „Ai curaj și cinste,” spune el. „Du-te și fii la timp.” Călin răspunde: „Voi face tot ce pot.” Bătrânul bate din palme. Bătrânul zâmbește. Tot satul pare prietenos.
Sosirea și cursa
La apus, Călin ajunge la castel. Gardianul primește sulul. Desface mesajul. Toți aplaudă. Mesajul este despre o sărbătoare și despre ajutor în sat. Călin a mers cu cinste. Călin a fost curajos. Călin a fost înțelept.
Pentru bucurie, se face o cursă de cai. „Vreme de sărbătoare!” strigă copiii. Călin și Viteaz stau la start. Prieteni vin la linia de plecare. Cursa este prietenoasă. Toți aleargă cu zâmbet. Viteaz aleargă ușor. Călin râde. El nu vrea să fie primul cu orice preț. El vrea doar să se bucure și să arate cinste.
La sfârșit, toți câștigă într-un fel. Toți primesc flori. Totul e liniștit. Stelele apar. Călin doarme fericit, cu inima plină de onoare.
