Partea 1: Harta misterioasă
Într-o dimineață luminoasă de vară, Andrei, un băiețel isteț și curajos de cinci ani, ieși în grădină cu pălăria lui preferată. Vântul adia încet, iar păsările cântau vesel. Deodată, văzu ceva ciudat lângă tufele de zmeură: era o hârtie veche, rulată ca un sul.
— Ce-o fi asta? se întrebă Andrei, ochii lui mari sclipind de curiozitate.
Desfăcu încet hârtia și descoperi o hartă desenată cu multe linii și săgeți. Era o hartă a grădinii lui, dar părea... diferită. Pe colțul hărții era desenată o comoară: un cufăr cu stele aurii.
— Oare e adevărată? murmură Andrei, simțind cum inima îi bate tare.
Mama lui apăru în ușă.
— Ce faci, Andrei? întrebă ea zâmbind.
— Am găsit o hartă de comoară! Poate e o aventură adevărată! Vrei să vii cu mine?
— Mergi înainte, micule explorator. Eu te urmăresc de la distanță, să fiu sigură că totul e bine, spuse mama.
Andrei strânse harta la piept, hotărât să pornească în aventura vieții lui.
Partea 2: Capcane și mistere
Andrei urmă liniile de pe hartă, care-l duceau pe lângă gard, apoi pe lângă fântână. Trebuia să găsească „copacul cu brațe lungi”. În grădină era un nuc mare, ale cărui crengi se întindeau peste tot.
— Aici trebuie să fie! exclamă Andrei și căută cu atenție în jurul rădăcinii.
Găsi un indiciu: o pietricică vopsită cu roșu. Pe ea scria: „Urmează calea umbrelor!”
Andrei privi în jur. Soarele făcea umbre lungi pe iarbă. Merse încet, urmărind umbrele până la o tufă de trandafiri. Dar, când ajunse acolo, găsi un băț legat cu o ață albastră. Pe băț era atașat un bilețel: „Nu te lăsa păcălit de drum! Harta e șireată.”
Andrei se opri puțin, gândindu-se.
— Hmmm, dacă harta e șireată, poate nu trebuie să merg exact pe ea. Trebuie să fiu isteț!
Se uită din nou la hartă și observă că o săgeată ducea spre un loc unde nu era nimic. În schimb, lângă tufele de mure, era un ghiveci vechi acoperit cu frunze.
— Poate acolo e comoara! strigă Andrei și se grăbi spre ghiveci.
Dar înăuntru era doar o piatră mare și rotundă.
— Of, nu e aici... Dar nu renunț! zise el cu voce hotărâtă.
Partea 3: Descoperirea cea mare
Andrei se așeză pe iarbă, puțin obosit, și privi iar harta. Observă că era desenat și un șir de buline colorate, care ducea spre colțul grădinii, acolo unde creștea lavanda.
— Poate trebuie să număr pașii de la copacul cu brațe lungi până la lavandă! își spuse el, plin de speranță.
Numără zece pași mici, iar la al unsprezecelea, dădu peste o cutiuță mică, ascunsă sub niște frunze parfumate.
— Uraaa! Am găsit ceva! strigă Andrei fericit.
Deschise cutiuța și găsi acolo o mică bomboană, o figurină de lemn și... o ață colorată, înfășurată ca o sfoară. Pe un bilețel scria: „Adevărata comoară este curajul și istețimea ta!”
Andrei zâmbi larg, simțindu-se foarte mândru.
— Am reușit! Am urmat indiciile, am gândit cu mintea mea și nu m-am dat bătut! spuse el.
În acel moment, mama veni lângă el și îl îmbrățișă.
— Sunt foarte mândră de tine, Andrei! Ai fost curajos și ai gândit cu inima. Iar ața aceasta colorată te va ajuta să-ți amintești mereu de aventura ta!
Andrei înfășură ața în jurul degețelului și spuse cu bucurie:
— O voi păstra mereu! Data viitoare, poate o să găsesc o comoară și mai mare. Dar știu deja: cea mai frumoasă comoară e să nu renunți niciodată, oricât de greu ar părea!
Și așa, aventura lui Andrei s-a încheiat cu zâmbete, îmbrățișări și o sfoară colorată care să-i amintească mereu că, atunci când ești curajos și isteț, orice comoară devine posibilă.
