Într-o zi senină, Ana și Mihai, doi prieteni buni, se jucau în grădină. Ana, cu zâmbetul ei ca soarele, și Mihai, în căruciorul său magic, râdeau și se minunau de fluturii care dansau în aer. „Uite, Ana, fluturele ăla zboară ca un avion!”, spune Mihai. „Da, și face bzz-bzz!”, râde Ana.
Pe lângă ei, se furișează o pisicuță albă, care miaună încetișor: „Miau, miau!”. Ana o mângâie ușor. „Ce blană moale ai, pisicuțo!”, spune ea.
Apoi, cei doi prieteni văd un copac mare, cu ramuri ca niște brațe care îmbrățișează cerul. „Uite, Mihai, se clatină în vânt! Sss-sss!”, spune Ana. „Da, parcă ne salută!”, răspunde Mihai, dând din mână.
Deodată, aud un sunet de apă: „Ploc-ploc!”. Era un mic râu care curgea aproape. Ana și Mihai se apropie curioși. „Ce frumos curge!”, zice Mihai. „Și ce rece e!”, spune Ana, băgând un deget în apă.
Când soarele începe să apună, Ana și Mihai se întorc acasă, zâmbind. Au descoperit multe lucruri frumoase împreună.
Totul e mai frumos când împărtășești bucuria cu un prieten drag.
