Într-o zi, iepurașul Norișor alerga prin pădure. "Bună ziua, Soare!" spuse Norișor, sărind vesel. "Bună ziua, Norișor", răspunse Soarele, zâmbind de sus. "Unde te duci?"
"Mă duc să găsesc un loc liniștit", spuse Norișor. "Vreau să ascult vântul."
Pe drum, Norișor întâlni un fluture. "Bună, Fluturaș!" spuse Norișor. "Vrei să vii cu mine?"
"Da, da!" spuse Fluturașul, zburând în jur.
Cei doi prieteni se opriră lângă un lac. "Ascultă, Fluturașule, cum cântă vântul!"
"Ce frumos este!" spuse Fluturașul. "Dar, Norișor, de ce vrei să asculți vântul?"
"Pentru că îmi spune povești", spuse Norișor.
"Ce fel de povești?" întrebă Fluturașul curios.
"Povești despre prietenie și bucurie", spuse Norișor. "Vântul îmi șoptește că prietenia este comoara cea mai mare."
Fluturașul zâmbi. "Atunci să fim prieteni pentru totdeauna, Norișor!"
"Să fim!" spuse Norișor fericit.
Și astfel, Norișor și Fluturașul rămăseră prieteni, învățând că, uneori, cele mai simple lucruri aduc cele mai mari bucurii.