Capitolul 1: Yetiul cu glume în buzunar
În ținutul Năzdrăvăniilor Veseloase, fiecare zi era ca un balon colorat: plină de surprize și râsete. Aici, norii erau roz ca vata de zahăr, copacii aveau frunze care zumzăiau de parcă le gâdila cineva, iar râurile curgeau în zig-zag ca să nu se plictisească pe drum. Locuitorii ținutului erau la fel de neobișnuiți: dragoni cu ochelari de soare, vulpi care dansau step și... un yéti pufos pe nume Fuzz.
Fuzz nu era un yéti ca oricare altul. Era mare, alb ca laptele bătut și avea ochii atât de sclipitori, încât păreau două stele care făceau cu ochiul. Era faimos nu pentru cât de înspăimântător ar fi putut fi (de fapt, se speria de propriul strănut), ci pentru cât de repede putea transforma orice problemă într-un hohot de râs.
În fiecare dimineață, Fuzz se trezea cu chef de glume. Își punea pălăria cu clopoței (deși nu i se potrivea deloc, îi acoperea o ureche și îi lăsa cealaltă să fluture în vânt) și își umplea buzunarele cu bancuri proaspete. Atunci când vedea un vecin cu sprâncenele încruntate, Fuzz apărea ca din senin și spunea: „Ai auzit de broasca care purta papuci? Nici eu, dar cred că i-ar trebui șireturi elastice!” Și toată lumea izbucnea în râs, chiar și broaștele din iaz.
Capitolul 2: Gura de peșteră și inventatorul trăsnit
Într-o zi, Fuzz descoperi la marginea pădurii o peșteră cum nu mai văzuse niciodată. Intrarea arăta dimineața ca o portocală uriașă, la prânz ca o cutie de pizza și seara ca un pian cu clape care scârțâiau la fiecare adiere de vânt. Era Peștera Schimbătoare, care iubea să-și facă farse propriilor vizitatori.
Când Fuzz păși înăuntru, simți podeaua ondulându-se sub picioare, de parcă mergea pe o plapumă umflată. Pereții peșterii răsunau cu ecouri trăsnite: „Bunăăăăăăăă!”, „Cineeee eeee acoloooo?”, „Vrei o prăjiturăăăăăăă?”. Fuzz râse zgomotos și strigă: „Da, dar să fie cu frișcăăăăăă!”. Pereții chicotiră și, brusc, peștera se lungi ca o gumă de mestecat.
După câteva cotituri, Fuzz dădu peste o figură ciudată: un domn cu părul vâlvoi, ochelari cu lentile ca farfuriile și un halat plin de buzunare de unde ieșeau tot felul de șuruburi, baloane și linguri de lemn. Era domnul Pipercă, inventatorul de obiecte absurde.
— Salutare, uriașule pufos, spuse el, chicotind. Vrei să vezi cea mai nouă invenție a mea? Se numește... „Umbrela care desenează mustăți la purtător”!
Fuzz izbucni în râs, iar domnul Pipercă apăsă pe un buton. Umbrela se deschise, iar din vârful ei sări un șoricel verde cu cretă, care desenă o mustață răsucită pe nasul lui Fuzz.
— Acum arăți ca un yéti cu planuri secrete! râse inventatorul.
— Dacă vrei să știi un secret, râsul ține de cald, răspunse Fuzz, încercând să-și privească mustața nouă.
Capitolul 3: Lecția de râs și transformarea năstrușnică
Domnul Pipercă îl privi pe Fuzz admirativ.
— Eu tot încerc să găsesc rețeta perfectă pentru râs, dar mereu iese ceva... trăsnit!
— Nu-i nimic, domnule Pipercă! Îți arăt eu cum se face! Eu cred că râsul e ca frișca pe tort: cu cât împarți mai mult, cu atât e mai bună!
Fuzz își luă inima în dinți și, cu pași hotărâți, strigă prin peșteră:
— Atenție, peșteră schimbătoare! Azi dăm lecție de râs! Cine vrea să participe?
Peștera răspunse imediat, lărgindu-se brusc într-o sală imensă, cu podea de jeleu galben și pereți cu buline care clipocesc ca steluțele. Din tavan atârnau liane din acadele și scaunele erau din perne pufoase.
Curând, din fiecare colțișor, apăreau tot felul de creaturi: șopârle cu joben, broscuțe cu bentițe, arici cu baloane legate de țepi. Toți se așezară cuminți, curioși să afle ce are Fuzz de spus.
— Prima regulă a râsului e să nu-ți fie teamă să fii caraghios! zise Fuzz, făcând o piruetă și căzând pe spate. Toți chicotiră. Apoi, yétiul scoase din buzunar o batistă cu buline, și începu să inventeze glume pe loc:
— Ce face un arici când câștigă la loto? Își cumpără perne!
Domnul Pipercă, fascinat, încercă și el:
— Ce zice o umbrelă când plouă? „E timpul să-mi arăt talentele!”
Toată sala râdea de se zguduia peștera! Dar, pe neașteptate, podeaua de jeleu începu să tremure, iar peștera se strânse, se răsuci și — ZUP! — transforma pe toți cei prezenți în... baloane cu fețe vesele!
Fuzz era acum un balon uriaș, cu blana albă și mustața desenată, plutind printre prietenii săi, cu domnul Pipercă transformat într-un balon cu ochelari și buzunare desenate cu carioca.
— Vai de mine, n-am prevăzut asta în planul meu! bufni inventatorul, încercând să se miște cu „picioarele” lui rotunde.
Fuzz izbucni în râs și zise:
— Acum chiar putem spune că suntem ușori ca un zâmbet!
Toți se învârteau, se ciocneau ușor și se umpleau de hohote de râs, plutind printre liane de acadele.
Capitolul 4: Eclat de râs și fericire împărtășită
Peștera, văzând atâta veselie, începu să danseze și ea: pereții se unduiau ca niște valuri, iar tavanul scotea confetti de stele. Fuzz, balonul-yeti, spuse cu glas de la înălțime:
— Lecția de azi: când viața te transformă într-un balon, dansează, nu te teme! Fericirea e mai ușoară când o împarți cu ceilalți!
Toți baloanele se apropiară și se adunară într-un uriaș „nor de râs”. Domnul Pipercă, încercând să-și aranjeze ochelarii (care acum erau desenați cu sclipici), exclamă:
— Fuzz, ești cel mai bun profesor de râs din lume! Propun să rămânem așa o vreme, ca să nu uităm niciodată să ne bucurăm de orice năzbâtie.
Peștera se deschise larg, ca o gură mare de poveste. Fuzz și prietenii săi s-au învârtit, s-au ciocnit, au făcut tumbe și s-au rostogolit prin aer, râzând cu poftă. Într-un final, peștera se hotărî să le dea drumul afară, iar toți reveniră la forma lor obișnuită, dar cu fețe și mai zâmbitoare ca înainte.
Yétiul își potrivi pălăria cu clopoței, și-a scuturat mustața desenată și a spus:
— Râsul e cel mai minunat lucru: nu costă nimic, nu se termină niciodată și ne face să fim împreună, chiar și când suntem diferiți!
Așa s-a încheiat ziua magică din Peștera Schimbătoare, cu un mare hohot de râs care s-a auzit până la capătul ținutului. Fuzz, domnul Pipercă și toți prietenii lor au plecat acasă cu buzunarele pline de glume noi, inima ușoară și promisiunea că, ori de câte ori apare o problemă, vor transforma totul într-un nou motiv de veselie.
Și dacă asculți bine, încă poți auzi ecoul râsetelor lor prin ținutul Năzdrăvăniilor Veseloase!
