Capitolul 1: Broscuța Râsăcioasă și Blaga Dispărută
Într-o seară liniștită, când toate frunzele dormeau pe ramuri și stelele se furișau tiptil pe cer, Broscuța Râsăcioasă sălta de colo-colo pe marginea iazului. Broscuța nu era o broscuță obișnuită, ci una cu pistrui verzi pe spate și un râs care făcea să tihnească și gândacii.
De obicei, înainte de culcare, Broscuța le spunea tuturor vecinilor o glumă grozavă, astfel încât să adoarmă toți cu zâmbetul până la urechi. Dar în seara aceasta... ghici ce? Când s-a așezat pe nufăr și a deschis gura, a dat să spună gluma sa preferată – dar gluma... nu mai era! S-a scărpinat pe cap cu laba, s-a uitat sub nufăr, s-a uitat în jur... nimic. Blaga ei preferată dispăruse fără urmă!
— N-am pățit așa ceva niciodată! a șoptit Broscuța, încercând să nu sperie licuricii adormiți. Dar nu-i nimic, o să o găsesc! Cine ar vrea să se joace cu o glumă... rătăcită?
Capitolul 2: Ancheta de pe Malul Iazului
Hotărâtă să-și recupereze blaga, Broscuța s-a dus la vecinul său, Bursucul Moțăilă, care era faimos pentru mirosul său ascuțit și somnul adânc.
— Ai simțit vreo glumă rătăcită pe aici, Bursucule? a întrebat Broscuța, șoptind să nu trezească toată familia bursucească.
Bursucul s-a scărpinat pe burtă, a strănutat zdravăn și a bâiguit:
— Am visat ceva ce râdea în dulapul cu pălării... dar poate eram eu.
Nici urmă de glumă! Așa că Broscuța a sărit mai departe, la familia melcilor. Melcul Cel Sprinten, de fapt deloc sprinten, a ieșit cu tot cu casă și a zâmbit încet:
— Am auzit ceva foșnind și chicotind printre firele de iarbă, dar eram prea ocupat să număr stele.
— Hmm, deci gluma e încă prin apropiere, a murmurit Broscuța, zâmbind încurajată de noile indicii.
Capitolul 3: O Pățanie cu Libelula Hohotitoare
În mijlocul investigației, Broscuța a dat cu ochii de Libelula Hohotitoare, cea mai zmeie zburătoare din tot Iazul. Libelula chicotea și se întorcea pe loc, făcând tumbe și buburuze să amețească.
— Hei, Libelulă, n-ai văzut pe aici o glumă mică, cu urechi de râs și coadă de veselie?
Libelula a sclipit și a râs:
— Am găsit ceva care făcea „ha-ha-ha!” sub o păpădie, dar când m-am uitat, era doar umbra mea care râdea de mine.
Broscuța a râs și ea, cu tot cu pistrui. A fost un râs bun, dar nu era blaga ei dispărută. Libelula însă, avea o idee:
— Poate dacă sari în sus și te rotești pe spate, gluma se va întoarce la tine de bucurie!
Broscuța a sărit cât a putut, s-a răsucit și... făcând o piruetă caraghioasă, a aterizat direct în noroi. Dar nu s-a supărat – noroiul era moale și plin de pace, iar zâmbetul i-a rămas pe față.
Capitolul 4: Misterul Se Adâncește
Broscuța, puțin cam înglodată, s-a gândit că poate gluma a plecat pentru că n-a fost spusă destul de des. Așa că s-a așezat și a început să spună tuturor povești caraghioase inventate pe loc: cum s-au bătut două ciuperci pe o pălărie sau cum a alunecat un pește pe coada lui.
Toți vecinii s-au strâns în jur, chicotind și râzând în voie, chiar dacă gluma cea mare nu fusese găsită. Iar Broscuța, mulțumită că a adus zâmbete, a simțit cum liniștea serii se așază peste iaz.
— Poate că uneori, glumele pleacă puțin ca să vadă dacă îți lipsește râsul lor, a spus Melcul Cel Sprinten, așa, mai mult pentru el.
Capitolul 5: Regăsirea și Orelul Păcii
Când luna s-a ridicat ca un balon argintiu deasupra apei, Broscuța s-a întins pe nufăr, oftând lung și domol. În timp ce gândurile se învârteau ca niște frunze pe apă, a început să fredoneze o melodie de somn.
Deodată, din adâncul buzunarului secret de sub carapace, un chicotit mic și ușor a ieșit la suprafață. A fost blaga! Se pitise acolo toată vremea, adormită de la atâta liniște și moliciune.
— Ai fost aici tot timpul? a râs Broscuța, mângâindu-și pistruii.
— Am dormit, am visat și eu puțin, a răspuns gluma, întinzându-se somnoroasă. Dar pentru tine, draga mea Broscuță, sunt gata să fiu spusă iar!
Broscuța a spus blaga cu cea mai blândă și veselă voce, iar toți vecinii au adormit cu inimile ușoare. Înainte să-și închidă ochii, Broscuța a așezat cu grijă lângă ea o mică ceasornică de stuf, să știe când e vremea pentru o nouă glumă.
Și a adormit, plutind liniștită pe nufăr, cu zâmbetul la vedere și pace în suflet, visând la alte glume care să le aducă tuturor liniște și bucurie, în fiecare seară.
