Într-o zi veselă, la circul din pădure, vulpoiul Fifi avea o misiune importantă. Trebuia să găsească centrul exact al pistei circului. Fifi era mic, portocaliu și tare curios. Îi plăcea să sară, să se rotească și să râdă în hohote.
În cortul mare, animalele se pregăteau. Ursul Baloo își pieptăna mustățile. Papagalul Coco repeta glume. Iepurașii făceau tumbe și se încurcau în urechi.
Fifi se uită la toți și zâmbi. „Astăzi, eu găsesc centrul! Cine vrea să mă ajute?” strigă el.
Iepurașul Mimi sări lângă el. „Eu! Să sărim împreună!”
Așa că Fifi și Mimi săriră pe covorul roșu. Săriu în stânga, săriră în dreapta. Dar covorul era prea mare, iar urechile lui Mimi se încurcau după fiecare pas. „Cred că aici e centrul!” chicoti Mimi, dar când se aplecară, au dat peste o minge colorată.
Papagalul Coco zbură deasupra lor. „Centrul e unde cade lumina reflectoarelor!” ciripi el.
Fifi se uită la lumină. Dar luminile se mișcau, ba la stânga, ba la dreapta! Vulpoiul chicoti. „Poate centrul fuge de noi!”, glumi el.
Din culise, Baloo apăru cu un castron de popcorn. „Poate centrul e unde miroase cel mai bine!” râse el, scuturând boabele peste tot.
Fifi strănută de la popcorn și râse și mai tare. „Să încercăm încă o dată!” zise el. Toți animalele se ținură de lăbuțe și făcură un cerc mare, mare. Fifi se puse fix în mijloc. „Aici e centrul!” strigă el bucuros.
Toți aplaudară și râseră. Papagalul Coco făcu o piruetă. Iepurașii săriră în sus. Baloo dădu din burta lui mare.
„Centrul e acolo unde suntem toți împreună!” spuse Fifi fericit.
Seara, sub lumini colorate, animalele dansară și râseră. Fifi se simțea cel mai fericit vulpoi din lume. Centrul nu era doar un loc, ci o bucurie împărțită cu prietenii. Și așa, circul din pădure a rămas vesel și magic, iar Fifi a adormit cu zâmbetul pe buze, visând la noi aventuri vesele.
