Partea 1 – Creionul care face programul
În cortul mare de circ, la marginea unui câmp liniștit, trăia un creion roșu.
Creionul se numea Roși. Era mic, grăsuț și avea o gumă roz la capăt.
Roși avea o misiune importantă.
În fiecare seară, el scria programul spectacolului.
Lua o foaie mare, gălbuie, o punea pe o masă joasă, albastră, și începea să scrie:
„Primul număr... al doilea număr... al treilea număr...”
Roși iubea să scrie. Vârful lui luneca ușor pe foaie și lăsa litere roșii, rotunde.
Când scria, guma roz făcea un mic „hop-hop”, de parcă dansa.
În circuri, toți îl cunoșteau pe Roși.
Era acolo și o minge uriașă, colorată, care se numea Gogo.
Mai era un nas de clovn, roșu și lucios, pe nume Pufi.
Un șir de papuci mari și galbeni, pe nume Țop și Țop-Țop.
Și desigur, multe animale vesele: un ursuleț maroniu, un iepuraș alb, o focă gri și un papagal verde.
Toți așteptau programul de seară.
Fără program, nimeni nu știa când să intre în arenă.
Așa că, în fiecare după-amiază, toți spuneau:
– „Roși, scrii programul?”
Și Roși răspundea cu mândrie:
– „Da! Vine imediat!”
Într-o zi, cortul era plin de lumină galbenă.
Se auzeau sunete vesele, clopoței și tobe mici.
Roși își ascuțise vârful. Se simțea grozav.
– „Astăzi o să fac cel mai frumos program!” a spus el.
A pus foaia pe masă și a început.
„1. Ursulețul care dansează.
2. Iepurașul care sare prin cercuri colorate.
3. Foca ce jonglează cu mingi.
4. Papagalul care cântă și imită toate vocile.
5. Marea paradă de final cu Gogo, Pufi, Țop și Țop-Țop.”
Roși a făcut și mici desene lângă fiecare rând.
Lângă ursuleț – un ursuleț cu pălăria strâmbă.
Lângă iepuraș – un morcov portocaliu.
Lângă focă – trei mingi în aer.
Lângă papagal – note muzicale care zburau.
Era fericit. Programul arăta minunat.
Dar abia atunci începea aventura.
Partea 2 – Haos în culise
Când programul a fost gata, Roși a strigat:
– „Gata! Avem program!”
Masa albastră a murmurat încântată:
– „Mmmmm, ce litere frumoase!”
Gogo, mingea mare, a sărit până lângă masă:
– „Vreau să văd! Vreau să văd!”
A sărit atât de sus, încât a aterizat fix peste colțul foii.
Foaia a făcut „fâșșș” și a alunecat pe jos, în praf.
– „Aoleu!” a spus Roși. „Ai grijă, Gogo!”
Gogo a roșit, deși era deja foarte colorat.
– „Îmi pare rău, Roși. Eu când mă bucur, sar prea tare.”
– „E în regulă,” a zis Roși blând. „Data viitoare sari mai departe de hârtie.”
Din cort s-a auzit un chicot. Era Pufi, nasul roșu.
– „He-he-he! Ce haos haios! Pot să văd și eu programul?”
Pufi a rostogolit foaia cu vârful său lucios.
Literele roșii s-au prăfuit un pic.
Roși a suflat ușor: „Pfffff!” și praful a plecat.
– „Vă rog să nu mai împingeți foaia,” a zis el. „E foarte importantă.”
Papagalul verde a zburat aproape de tavan:
– „Importantă! Importantă! Program important!”
Toți au râs.
Deodată, focuța gri a venit clătinându-și mustața udă.
Ea ținea trei mingi mici albastre, una pe nas.
– „Roși, eu nu pot să fiu a treia! Eu vreau să fiu a doua!” a spus focuța.
Iepurașul a sărit, „țup-țup-țup”:
– „Dar eu sunt al doilea! Așa scrie pe foaie!”
Ursulețul maroniu și-a scuturat blana:
– „Eu sunt primul. Asta e clar. Prima dată dans, apoi sărituri, apoi mingi.”
Toți au început să vorbească deodată:
– „Eu înainte!”
– „Nu, eu!”
– „Eu sunt al treilea!”
– „Eu sunt al patrulea!”
Roși a dat din gumă, ca și cum ar fi dat din cap.
– „Hei, hei, hei! Stați un pic!”
Toți s-au oprit.
În cort s-a făcut liniște, se auzea doar o tobă mică, „bum… bum…”, de la repetiții.
– „Uitați,” a spus Roși calm. „Toți sunteți importanți. Toți sunteți speciali. Dar cine vine primul sau al doilea nu înseamnă că e mai bun.”
Foca a clipit.
Iepurașul a dat din urechi.
Ursulețul și-a pus lăbuțele la piept.
– „Știu,” a continuat Roși, „facem altfel. În fiecare seară schimbăm ordinea. Astăzi ursulețul e primul, mâine poate să fie foca, poimâine iepurașul. Ce spuneți?”
Foca a zâmbit.
– „Asta îmi place!”
Iepurașul a sărit de bucurie:
– „Da, da! Așa, toți avem rândul nostru.”
Papagalul a țipat vesel:
– „Toți avem rândul nostru! Toți, toți, toți!”
Țop și Țop-Țop, papucii galbeni, au bătut talpa de podea: „pac-pac-pac”, ca un mic dans de aprobare.
Roși a luat guma roz și a șters cu grijă numerele.
Apoi a scris din nou, încet:
„Astăzi:
1. Ursulețul care dansează.
2. Iepurașul care sare prin cercuri.
3. Foca ce jonglează.
4. Papagalul care cântă.
Mâine putem schimba.”
A mai desenat și un mic cerc cu săgeți, ca o roată: fiecare avea locul lui acolo.
Partea 3 – Seara spectacolului
Seara, cortul de circ s-a umplut de lumini colorate.
Beculețe roșii, galbene și albastre clipeau vesel.
Deasupra, stelele se uitau curioase.
Roși a pus programul chiar la intrare, pe un panou portocaliu.
Cine trecea pe acolo, se oprea și se uita.
Gogo a citit cu voce tare, să-l audă toți:
– „Astăzi: Ursulețul, Iepurașul, Foca, Papagalul! Mâine putem schimba.”
Toți au dat din cap mulțumiți.
Foca nu mai era supărată, Iepurașul nu mai era îngrijorat.
Toți știau că sunt la fel de importanți.
A început spectacolul.
Ursulețul a intrat primul în arenă.
A dansat un dans rotund, cu pași mici și haioși.
Blănița îi sălta, iar coada îi făcea „hop-hop”.
Toți au râs și au bătut din labe sau aripi sau tălpi.
Apoi, Iepurașul a sărit prin cercuri colorate.
Uneori a ratat cercul și a aterizat pe Gogo, mingea mare.
„Plof!”
Gogo a sărit în sus, iar iepurașul s-a rostogolit, dar nu s-a lovit.
Toți au râs și mai tare.
– „Ups!” a spus iepurașul. „Repetăm!”
Și a sărit din nou, de data asta fix prin mijlocul cercului.
După el, foca gri a venit cu mingile albastre.
Le-a aruncat sus, „sus-sus-sus”, și le-a prins toate.
La un moment dat, una a alunecat pe nasul lui Pufi, care trecea pe acolo.
Pufi a făcut „boing!” și mingea a sărit înapoi la focă.
– „Mulțumesc, Pufi!” a spus foca.
– „Cu plăcere!” a chicotit nasul roșu.
La final, papagalul verde a intrat în arenă și a început să cânte.
A imitat vocea ursulețului:
– „Sunt ursulețul dansator!”
A imitat iepurașul:
– „Țup-țup-țup!”
A imitat și foca:
– „Oooo, oooo!”
Apoi, spre surprinderea tuturor, papagalul a imitat și pe Roși:
– „Toți sunteți importanți! Toți sunteți speciali!”
Toți au râs, iar Roși s-a înroșit… și mai tare.
Dar era o înroșeală veselă.
La marea paradă de final, Gogo a sărit încet pe mijlocul pistei.
Pufi strălucea în lumină, Țop și Țop-Țop făceau pași comici.
Ursulețul, iepurașul, foca și papagalul mergeau toți în cerc, unul lângă altul.
Roși îi privea de la margine, cu vârful obosit, dar fericit.
Programul lui funcționase.
Nimeni nu se certa, toți se ajutau, toți se acceptau.
Papagalul a zburat deasupra lor și a strigat:
– „Suntem diferiți, dar suntem împreună! Împreună, împreună!”
Roși a zâmbit în sinea lui.
Știa că mâine va scrie un alt program.
Poate cu foca prima, sau cu papagalul, sau cu iepurașul.
Nu conta cine venea la rând.
Conta că în cortul de circ, sub lumini colorate, toți aveau locul lor.
Toți erau primi, în felul lor.
Și, în fiecare seară, înainte să adoarmă pe masa albastră, Roși își spunea:
„Mâine voi scrie din nou.
Și mâine o să fie la fel de vesel.
Sau poate și mai vesel.”
Apoi își lăsa ușor vârful pe foaie, ca pe o pernă mică, roșie.
Clopoțeii se opreau încet, una câte una.
Luminile se făceau mai moi, ca niște stele somnoroase.
În cort era cald și liniștit.
Și tot circul adormea, știind că programul de mâine va fi scris cu grijă, cu bunătate și cu mult, mult haz.
