Capitolul 1: O surpriză în zăpadă
Fulgi mari de nea dansau leneș pe geamul clasei, în timp ce Andrei, Mara, Vlad și Ilinca priveau cu ochii mari spre curtea școlii acoperită de alb. Era ultima zi înainte de vacanța de Crăciun, iar în aer plutea miros de portocale și cozonac, adus de la cantină. Învățătoarea le dăduse o temă specială: să scrie, fiecare, o felicitare pentru cineva drag. Dar Andrei, mereu curios și plin de idei, avu o altă propunere.
— Hai să scriem o listă cu toate prenumele colegilor din clasă și să le punem în cizmulițele de Crăciun, ca Moșul să știe exact cui să aducă daruri, zise el, cu ochii sclipind.
— Dar să nu uităm pe nimeni! adăugă Mara, serios, făcând o listă imaginară în minte.
Vlad, mereu pus pe glume, spuse râzând:
— Dacă uităm pe cineva, Moșul s-ar putea să lase portocale în loc de ciocolată!
Toți au izbucnit în râs și au hotărât să se apuce de treabă după-amiază, la Ilinca acasă, unde mirosea mereu a scorțișoară și se auzea colindul bunicii.
Capitolul 2: Scrisul magic
Pe la ora patru, cei patru prieteni s-au adunat la Ilinca, fiecare cu o agendă colorată și un pix cu sclipici. Luminițele de Crăciun pâlpâiau vesel pe ferestre, iar afară, zăpada se așternuse ca o pătură groasă. S-au așezat în jurul mesei, iar Mara a deschis lista:
— Să începem cu cei mai buni prieteni!
Andrei a început să scrie atent: “Mara, Vlad, Ilinca, Andrei...”. Ilinca a corectat:
— Nu uita de Ruxi! Și de Tudor! Și de Darius!
Pixurile alergau pe hârtie, iar fiecare nume aducea un zâmbet și o amintire. Vlad a desenat stele și inimioare lângă fiecare prenume, spunând că așa Moșul va ști cine a fost cu adevărat bun în anul ce a trecut.
Timpul a trecut pe nesimțite, în timp ce afară se întuneca. Deodată, Andrei a strigat:
— Am uitat pe cineva!
Toți s-au oprit. Cine lipsea de pe listă?
Capitolul 3: Găsește-l pe cel uitat!
Au recitit lista cu glas tare, fiecare gândindu-se la colegii pe care îi vedeau zilnic la școală. Ilinca s-a ridicat și a început să se plimbe prin cameră, repetând nume:
— Daria, Luca, Alex, Sofia... Dar... unde e Răzvan?
Toți au căzut de acord: Răzvan era mereu liniștit și stătea în ultima bancă. Uneori, părea că nu vrea să fie observat, dar când zâmbea, ochii i se făceau ca două stele.
— Cum am putut să uităm de el? a întrebat Mara, simțindu-se vinovată.
— Tocmai de aceea trebuie să fim atenți la fiecare! a răspuns Vlad, cu o voce blândă.
Au adăugat numele lui Răzvan și au hotărât să-i scrie o felicitare specială, numai pentru el, cu dorințe de curaj și prieteni noi.
Capitolul 4: Planul cizmulițelor
Fericiți că nu au uitat pe nimeni, copii au împărțit lista în patru și au scris cu grijă fiecare prenume pe bucățele de hârtie colorată. Fiecare hârtie era apoi pliată și legată cu sfoară roșie. Au hotărât să pună aceste bilețele în cizmulițele colegilor, lăsate la ușile claselor.
Ilinca a adus o cutie veche de pantofi, pe care au decorat-o cu steluțe din hârtie și abțibilduri cu Moș Crăciun. Apoi, au pus toate bilețelele în cutie, gata să fie împărțite a doua zi, la școală.
Bunica Ilincăi le-a adus ceai cald și prăjiturele, iar ei au povestit despre ce daruri își doresc, despre sărbători și despre cât de frumos e când toată lumea se simte inclusă.
Capitolul 5: Dimineața magică
În ziua următoare, școala era plină de râsete și clinchet de clopoței. Copiii, ajutați de bunica Ilincăi, au pus bilețelele cu prenume în fiecare cizmuliță, chiar lângă covorașul de la ușa clasei. Unii colegi s-au mirat, alții au zâmbit fericiți, iar Răzvan a găsit felicitarea lui specială, cu o stea desenată de Vlad și urări calde de la toți.
— Ce idee minunată! a spus învățătoarea, văzând cizmulițele pline cu bilețele colorate. Moșul sigur nu va uita pe nimeni anul acesta!
După ore, cei patru prieteni au privit cu mândrie cizmulițele de lângă covoraș, știind că fiecare copil se va simți special și așteptat, chiar și în cea mai friguroasă zi de iarnă.
Iar când au ieșit din școală, zăpada scânteia ca zahărul pudră, iar în aer plutea bucuria unei sărbători în care toți, fără excepție, erau parte dintr-o mare familie.
