Capitolul 1: Tălpici Magici și Râsete Zgomotoase
Într-o dimineață cu nori pufoși ca frișca, Mara, o fetiță de patru ani cu părul ciufulit și ochii ca două bobițe de afine, sare direct din pat pe covorul său verde. Covorul nu e orice covor. E covorul ei zburător, puțin cam amețit, care face bucle când Mara strănută.
— Covorule, e timpul să zbârnâim! râde Mara.
Covorul zumzăie ușor, ca o albină somnoroasă. Mara îl gâdilă cu degetele de la picioare.
— Ia-mă la Concursul de Glume! azi e marea zi!
Covorul tremură, face o piruetă și, poc, Mara se trezește fix în piața cea mare, unde toți copiii și jucăriile magice se adună să spună glume.
Prietenul ei, Ursulică Portocaliu, vine alergând cu o pălărie pe o ureche.
— Mara! Ai adus covorul? Îi place să râdă, știi bine!
— L-am adus! spune Mara, și covorul dă din colțuri de parcă ar vrea să râdă și el.
— Să încercăm o glumă! propune Ursulică.
Mara bate din palme.
— Ce face o pisică pe un covor zburător?
Ursulică se gândește, se strâmbă, dar nu știe.
— Miaună de sus! răspunde Mara și râd amândoi cât pot de tare.
Capitolul 2: Magie Zburătoare și Ochi Veseli
La concurs, toți copiii stau pe rânduri. Un spiriduș cu nasul lung și roșu anunță:
— Să înceapă râsetele! Cine râde cel mai tare, primește un clopoțel fermecat!
Mara își ține Ursulică de lăbuță. Covorul se învârte sub ei ca o prăjitură care nu vrea să stea locului.
Primul copil spune o glumă cu un dragon care uită mereu să-și pună șosetele. Toată lumea chicotește. Apoi, o fetiță povestește despre un unicorn care mănâncă prea multă vată de zahăr și adoarme în ciocolată. Râsete și aplauze!
Acum e rândul Marei. Se urcă pe covorul ei, care începe să zboare încet deasupra celorlalți copii.
— Ce face un covor zburător când e gâdilat?
Toți se uită mirați.
— Se răsucește și râde cu colțurile! răspunde Mara, iar covorul chiar începe să se răsucească și să scoată sunete ciudate, ca niște râsete mici.
Ursulică râde atât de tare încât pălăria îi sare de pe ureche.
— Mara, ești cea mai hazlie! spune el.
Spiridușul cu nasul lung vine să-i dea clopoțelul. Dar, când să i-l dea, clopoțelul scapă din mâna lui și sare pe covor.
Covorul, vesel, începe să zboare și mai sus, cu toți pe el: Mara, Ursulică, spiridușul și clopoțelul săltăreț. Toți râd și chicotesc, iar covorul face piruete peste piață.
Capitolul 3: Râsete Printre Nori și O Întoarcere Veselă
Când covorul zburător se oprește, toți sunt sus, sus, printre nori pufoși.
— Hei, unde e juriul? întreabă spiridușul.
— Cred că am zburat prea departe! zice Mara, privind norii care seamănă cu bezele.
— Nu-i nimic, aici râsetele sunt și mai bune! spune Ursulică și toată lumea începe să spună glume printre nori.
— De ce nu se udă covorul zburător când plouă? întreabă Mara.
— De ce? întreabă spiridușul curios.
— Pentru că ploaia îi face cosițe și el zburdă să nu-l prindă!
Toată lumea râde.
Covorul îi lasă încet, încet înapoi în piață, unde copiii încă spun glume. Toți aplaudă când îi văd coborând ca niște baloane vesele.
Spiridușul cu nasul lung declară:
— Câștigătorii concursului de glume sunt Mara, Ursulică și Covorul care râde! Primesc toți clopoței magici, ba chiar și covorul!
Mara împarte clopoțelul cu Ursulică și îl agață de colțul covorului. Covorul face o buclă veselă, iar Mara îl mângâie.
— Cel mai mult îmi place să râd cu prietenii mei, șoptește Mara.
Covorul zumzăie fericit, Ursulică se cuibărește lângă ea, iar clopoțelul sună ușor, ca o poveste care nu vrea să se termine niciodată.
Și toți adorm, cu zâmbete largi și inimi ușoare, știind că cea mai bună magie e râsul împreună cu prietenii.
