Capitolul 1: Biscuiții dispăruți și morcovii misterioși
În dimineața ajunului de Crăciun, Puf, un iepuraș curios și plin de energie, s-a trezit mai devreme decât de obicei. Ochii lui mari, căprui, străluceau de nerăbdare. Era ziua când începea magia! Crăciunul la Poiana Veselă era cea mai așteptată sărbătoare de toți locuitorii pădurii: vulpi, bursuci, veverițe, arici și, bineînțeles, iepuri.
Puf a sărit din pat și a dat fuga în bucătărie. Își amintea perfect cum, cu o seară înainte, a aranjat cu grijă farfuria cu biscuiți de turtă dulce pe masa din sufragerie. "O să-i găsească Moș Crăciun și o să fie tare fericit!" și-a spus el atunci, zâmbind larg.
Dar când a ajuns în sufragerie, Puf a înlemnit. Farfuria nu mai era plină de biscuiți. În locul lor, pe masă, erau... niște morcovi crocanți, o bucată de țelină și o ridiche uriașă. Unul dintre biscuiți era mușcat, iar lângă el, cineva desenase cu frișcă o față zâmbitoare.
— Ce ciudățenie! a murmurat Puf, scărpinându-se la ureche. Cine ar fi înlocuit biscuiții cu legume?
Deodată, din spatele perdeluțelor de la fereastră, s-a auzit un chicotit subțire, ca un clopoțel. Puf s-a apropiat încet, cu vârful urechilor tremurând. A tras perdeluța și... acolo, ascuns după o crenguță de brad, stătea un lutin mic, cu obrajii roșii și o șapcă verde cu ciucure roșu.
— Bună dimineața, Puf! Să nu-ți fie cu supărare, dar biscuiții ăia erau cam prea buni ca să-i lași pentru altcineva! a spus lutinul, făcând o reverență caraghioasă.
— Cine ești tu? Cum ai ajuns aici? a întrebat Puf, încercând să nu râdă de șapca ciudată.
— Eu sunt Lilu, Lutinul Farceur de Crăciun! Sunt specialist în năzbâtii și voie bună! Și, apropo, morcovii sunt mai sănătoși decât biscuiții, a adăugat el, făcând un salt pe masă.
Puf a oftat, dar nu se putea supăra. Lilu era prea amuzant ca să-l poți certa.
Capitolul 2: Năzbâtii de dimineață și pregătiri încurcate
Puf știa că are mult de lucru: trebuia să ajute la împodobirea bradului, să decoreze casa cu ghirlande și să pregătească dulciuri pentru toți prietenii din Poiană. Dar cu un lutin poznaș în preajmă, totul părea un pic mai complicat.
— Lilu, dacă tot ai venit, vrei să mă ajuți să facem ghirlande? a întrebat Puf, sperând că lutinul va uita de farse.
— Ajut, sigur că da! Dar să știi că la mine ajutorul vine cu multă veselie! a spus Lilu, aruncându-se într-o piruetă pe podea.
Au început să înșire mărgele colorate și conuri de brad pe sfoară. Dar Lilu nu se putea abține: în loc de mărgele, a înșirat boabe de mazăre, iar într-un colț al casei a atârnat o ghirlandă făcută din... șosete colorate.
— Asta e ghirlanda fericirii! a râs el. Dacă te uiți la ea, nu poți să nu zâmbești!
Puf a dat ochii peste cap, dar nu s-a putut abține să nu râdă. Șosetele dansau în curentul de aer ca niște steaguri trăsnite.
Au trecut apoi la împodobitul bradului. Lilu a pus steluțe de hârtie pe vârfurile urechilor lui Puf și a agățat globuri în coada iepurașului, în timp ce Puf încerca să agațe globurile în brad.
— Nu așa se fac decorațiunile! a spus Puf, chicotind. Dar Lilu doar a dat din umeri.
— La mine, totul e posibil! Acum, să vedem ce urmează!
Capitolul 3: Veverița zburdalnică și globul pierdut
Pe când cei doi se distrau cu decorațiunile, dintr-o dată au auzit un țipăt vesel:
— Aoleu, globul meu preferat! Cine l-a ascuns?
Era Vica, veverița cea ageră și prietena cea mai bună a lui Puf. Venea să-i ajute, dar când a intrat, a văzut că în locul globului roșu, pe crenguța bradului atârnau... două nuci legate cu o fundiță.
— Lilu! Ai făcut iar o boacănă! a râs Vica, sărind pe spate.
— Daaa, dar nu-i așa că nucile-s mai gustoase? Poți să le mănânci dacă ți se face foame! a spus Lilu, făcând o grimasă haioasă.
Vica a început să râdă în hohote, iar Puf s-a luminat la față. Atmosfera în casă era atât de veselă încât și bradul părea să clipească din globuri.
— Să facem o probă! Cine găsește primul globul roșu primește un premiu! a propus Lilu.
Au început toți trei să caute. Au dat peste o sumedenie de surprize: sub pernă era ascuns un clopoțel, în cizmulița lui Puf era o acadea, iar în buzunarul vestei Vicăi era... globul roșu!
— Am câștigat! a strigat Vica, sărind de bucurie.
— Premiul e un dans al bucuriei! a decis Lilu, și toți trei s-au prins de lăbuțe și au început să danseze în jurul bradului.
Capitolul 4: Magia râsului și înțelepciunea lui Lilu
După atâta distracție, Puf a început să se gândească: oare de ce face Lilu atâtea farse? Îi era teamă că poate, la un moment dat, cineva se va supăra.
— Lilu, de ce faci tu atâtea năzbâtii? a întrebat Puf, curios.
Lilu s-a așezat pe un glob mare, care a scârțâit sub el.
— Știi, Puf, magia Crăciunului nu e doar despre cadouri și dulciuri. E și despre râs, despre a fi împreună și despre a nu uita să te bucuri de lucrurile mici. Farsele mele nu sunt ca să supăr, ci ca să aduc zâmbete. Uneori, lumea uită cât de important e să râzi!
Vica a dat din cap aprobator.
— Așa e! Niciodată nu m-am simțit mai veselă ca azi!
Puf l-a privit pe Lilu și a zâmbit larg.
— Atunci, hai să punem la cale cea mai mare surpriză pentru toți prietenii din Poiană! Să facem un Crăciun plin de râsete!
— Minunată idee! a strigat Lilu, sărind ca un arc.
Capitolul 5: Sărbătoarea veselă și surpriza de la final
Puf, Vica și Lilu s-au pus pe treabă. Au decorat casa cu ghirlande de șosete, nuci și mărgele, au ascuns dulciuri în cele mai neașteptate locuri și au pregătit un spectacol de teatru de păpuși cu personaje hazlii.
Seara, toți animăluțele au venit la Puf acasă: bursucul Mo, ariciul Ticu, vulpița Mara și mulți alții. Au râs cu poftă când au văzut ghirlandele trăsnite și au fost uimiți să găsească dulciuri ascunse prin buzunare, sub perne, chiar și în pălăriile lor! Lilu stătea pitit după brad, făcând cu ochiul fiecărui musafir.
Spectacolul de păpuși a fost un adevărat succes. Toată lumea a aplaudat, iar la final, Lilu a apărut pe scenă, făcând o plecăciune caraghioasă.
— Crăciunul e mai frumos când râdem împreună! Și când poți să găsești o acadea ascunsă chiar și în cel mai mic buzunar! a spus el, și toți au izbucnit în râs.
Puf s-a simțit nespus de fericit. Fără Lilu și farsele lui, poate Crăciunul ar fi fost doar frumos. Dar așa, a fost magic!
— Mulțumim, Lilu! a spus Puf. Promitem că și la anul să ne păcălești… dar doar un pic!
Lilu a dat din cap și a chicotit. Apoi a dispărut într-o clipită, lăsând în urmă o urmă de sclipici și un clopoțel care a sunat a veselie și promisiune de noi pozne.
Și astfel, în Poiana Veselă, Crăciunul a fost mai plin de râsete ca niciodată, iar Puf știa că bucuria e cel mai frumos dar pe care îl poți dărui.
