Matei stă pe bancă, lângă mama. "Mamă, vreau să mă joc cu mingea," spune el încet.
Mama zâmbește. "Sigur, Matei. Mingea este în iarbă."
Matei privește mingea. Este mare și colorată. Dar iarba este puțin umedă și rece. "E frig," spune Matei.
Mama îl ia de mână. "Nu-i nimic, Matei. Sunt aici cu tine."
Matei se ridică încet. "Mă tem, mamă," spune el încetișor.
"De ce te temi, dragul meu?" întreabă mama.
"Mingea e departe," spune Matei.
Mama îl privește cu dragoste. "Hai să mergem împreună."
Matei pășește încet. Mama îl ține strâns de mână. "Nu-i așa de rău," spune Matei cu un zâmbet mic.
"Vezi? Poți să faci asta," spune mama.
Ajung la minge. Matei o atinge cu piciorul. "E moale!" spune el fericit.
Mama râde. "Da, e moale și frumoasă."
Matei dă mingea spre mama. "Joacă-te cu mine, mamă!"
Mama lovește mingea ușor înapoi. "Da, Matei, ne jucăm împreună."
Matei râde. "Nu mi-e frică acum, mamă."
Mama îl îmbrățișează. "Sunt mândră de tine, Matei."
Matei se simte curajos. "Îmi place să mă joc!"
"Și mie îmi place să mă joc cu tine," spune mama cu dragoste.
Acum, Matei știe că împreună cu mama, poate face orice.
