Maria este mică, mică. Are un joc nou. Jocul e frumos. Dar Maria e tristă. "Nu pot, nu pot", spune Maria. Are frică.
Mama vine. "Ce e, Maria?", întreabă mama. "Nu pot să joc", zice Maria. "Mi-e frică."
"Este bine, Maria", zice mama. "Hai să vedem împreună."
Maria și mama se așază. "Jocul e aici", spune mama. "Uite, un cub roșu. Uite, un cub albastru."
Maria atinge cubul roșu. "Roșu", spune ea. Mama zâmbește.
"Acum pune cubul", zice mama. Maria pune cubul roșu. "Bravo, Maria!", zice mama. Maria zâmbește.
"Acum cubul albastru", spune mama. Maria se gândește. Se uită la mama. Mama zâmbește.
Maria ia cubul albastru. Pune cubul albastru. "Bravo!", spune mama.
Maria e fericită. "Pot să joc, pot să joc!", spune Maria. Nu mai are frică.
"Mama, mi-e bine acum", zice Maria. "Sunt curajoasă!"
"Da, Maria", zice mama. "Ești curajoasă."
Maria zâmbește. E fericită. Acum poate să joace. Mama o îmbrățișează. Maria râde. Totul e bine.