Melcul Riki era un melc mic și curios. El avea o cochilie lucioasă și ochi mari, jucăuși. Într-o dimineață, Riki a strigat: „Hei, cine vrea să meargă la o cursă de... super încetineală?”
Iepurașul Toto a sărit: „Eu vreau! Dar eu merg repede!” Riki a râs: „Nu, azi mergem încet, foarte încet!”
Au venit și Veverița Lina și Ariciul Dodo. „Putem să ne rostogolim?” întreabă Lina. Riki zice: „Nu, doar încet, pas cu pas. Cine merge cel mai încet, câștigă!”
Toți pornesc. Riki merge încet. Toto merge încet și râde. Lina face pași mici-mici. Dodo se oprește să miroasă o floare.
„Uau, ce încet mergeți!” râde Riki. Toto spune: „E mai greu decât pare!”
Lina se uită la Riki: „Dar tu, Riki, tu ești cel mai încet!” Toți chicotesc.
Dintr-o dată, pisica Mia apare: „Ce faceți aici?”
„Facem cursă de încetineală!” strigă toți. Mia închide ochii și adoarme. Riki spune: „Mia e campioană! Doarme cel mai încet!”
Toți râd, se țin de mânuțe și merg încet-încet spre casă. În pădure se aud hohote vesele, iar Riki zâmbește fericit: „Cursa încetineală e cea mai amuzantă!”
