Calul Pufi se trezește cu soare și cu poftă de joacă. El are coamă pufoasă și pas ușor. Porneste la pas prin poiană. Întâlnește o veveriță pe nume Titi. "Bună!" zice Pufi. "Bună!" spune Titi și sare pe o creangă.
Pufi vede o broscuță verde pe un mic bolovan. Broscuța face hop, hop. Pufi râde. "Vrei să alergăm?" întreabă el. Broscuța sare și spune: "Da!" Alergarea începe. Pufi aleargă cu pași mari. Titi țopăie printre frunze. Broscuța face salturi măricele. Un fluture se alătură zburând deasupra.
Pe drum, o oaie cu o bulină roșie stă cu nasul în sus. "Ce faceți?" întreabă ea. "Joacă!" zice Pufi. Oaia se bagă și ea. Toți fac o uriașă roată. Râsete se duc ca ecou în pădure.
Apare o rață cu o pălărie mică. Pălăria era prea mare și îi acoperea ochii. "Ajut?" zice rața. Pufi scoate pălăria cu grijă. Rața spune mulțumesc și pleacă făcând quack veseli. Toți îi imită glasul și devine o coră de quack-uri și bleat-uri și fosnet.
La marginea iazului, un iepure pune pe o frunză o coroniță de flori. O dă Pufi. Calul o ține pe frunza din gură. Dar frunza plutește. "Atenție!" spune Titi. Frunza cade în apă și toți chicotesc. Pufi dă din coadă și frunza plutește iar spre uscat. Un pește mic îl ajută din coadă cu o bătaie blândă. Toți aplaudă cu lăbuțele.
Soarele se retrage culcuș. Animalele se adună sub un copac. Pufi oftează fericit și spune: "A fost o zi bună!" Toți tresar un scurt "Da!"
Morala: Prietenia mică face zile mari.
