Leul Leo se trezește vesel în savană. Se întinde, cască și spune: „Azi am chef de joacă!” Privește în jur. Girafa Gina ronțăie frunze. „Gina, vrei să jucăm de-a v-ați ascunselea?” întreabă Leo. Gina clatină capul lung și zice: „Da, dar eu mă ascund după nor!”
Leo râde cu poftă. „Nu poți, norul e prea sus!” Dar Gina încearcă totuși. Stă cu gâtul întins spre cer. „Mă vezi?” întreabă ea. „Te văd! Ești cea mai înaltă girafă!” răspunde Leo.
Apare și maimuța Mimi. „Ce faceți aici?” întreabă ea sărind pe o piatră. „Ne jucăm!” spune Leo. „Pot și eu?” întreabă Mimi. „Da, dar tu te ascunzi repede!” râde Gina.
Mimi sare după un tufiș, dar coada i se vede. Leo chicotește: „Te-am găsit, coadă jucăușă!” Mimi râde și iese, dându-i lui Leo o banană imaginară.
Din iarbă apare iepurașul Pufi. „Eu mă ascund în scorbura mea!” strigă Pufi și dispare. Leo se uită atent și vede vârful urechilor. „Te-am văzut, urechiușe!” spune Leo.
Toți râd și se rostogolesc pe iarbă. Deodată, o pasăre mică zboară deasupra lor cu o pană colorată. Pană cade pe nasul lui Leo. Toți râd și mai tare. Leo strănută: „Hapciu!” Toți animalele imită strănutul și râsetele nu se mai opresc.
Spre seară, se întind pe iarbă și privesc norii. Leo zice: „Azi ne-am distrat tare mult împreună!”
Împreună, joaca e mereu mai frumoasă.
