Capitolul 1 – Un mister la clubul de lectură
Era o după-amiază obișnuită de joi, iar la clubul de lectură de la biblioteca școlii era mereu agitație. Patru prieteni, Mara, Vlad, Daria și Ștefan, stăteau la masa lor preferată, înconjurați de cărți și hârtii colorate.
– Ați auzit? spuse Mara, lăsându-și cartea jos. Fotomatonul din hol a apărut de dimineață și nimeni nu știe cine l-a adus!
Vlad, care se pricepea la rezolvat mistere, ridică sprâncenele.
– Ce ciudat! Poate e un indiciu ascuns acolo. Să mergem să investigăm!
Daria, mereu curioasă, zâmbi larg.
– Sunt gata! Poate găsim ceva interesant.
Ștefan, cel mai liniștit dintre ei, încuviință din cap.
Au pornit spre hol, printre rafturile pline de cărți. În fața fotomatonului, o coadă de copii râdeau și se fotografiau cu peruci și ochelari de jucărie. Dar ceva nu era în regulă. Pe podea, lângă aparat, era o fotografie mototolită, iar pe ecranul fotomatonului clipocise un mesaj: „Cine găsește indiciul, va descoperi secretul!”
– Avem un caz! spuse Vlad, cu voce joasă. Să adunăm dovezi!
Capitolul 2 – Fotografia misterioasă
Mara s-a aplecat și a ridicat fotografia de pe jos. Era o imagine în care apăreau patru copii cu mustăți desenate, dar fețele erau puțin șterse, ca și cum cineva ar fi încercat să le ascundă.
– Uitați, ceva scrie pe spate! observă Daria.
Pe verso, cu litere stângace, era notat: „Primul indiciu e acolo unde soarele nu ajunge niciodată.”
– Hmm… Unde să fie asta? se întrebă Ștefan.
Vlad se gândi puțin.
– Să fie… sub scara mare? Acolo e mereu umbră!
– Sau în debara, lângă sălile de clasă! adăugă Mara.
– Hai să verificăm ambele locuri! zise Daria, entuziasmată.
Erau hotărâți să lucreze împreună. Au pornit în echipă, Mara și Vlad către scară, Daria și Ștefan către debara. S-au întâlnit la mijlocul coridorului, fiecare cu mâinile goale.
– Nimic la scară, doar praf, spuse Vlad.
– Debara era încuiată, dar am văzut un bilețel lipit pe ușă! zise Daria, fluturând un bilet mic.
Pe bilet scria: „Nu tot ce e ascuns e departe. Caută aproape de locul unde totul a început.”
– Fotomatonul! exclamă toți odată.
Capitolul 3 – Înapoi la aparat
Au alergat spre hol, printre râsete și pași grăbiți. În fața fotomatonului era liniște acum. Copiii plecaseră la ora de sport, iar aparatul părea să-i aștepte.
Vlad a inspectat cu grijă aparatul. A observat că sub bancuța dinăuntru era lipit un plic albastru.
– Găsit! zise el, scoțând plicul cu grijă.
În plic era o nouă fotografie: de data asta, se vedea o mână care ținea o carte cu coperta roșie, iar lângă carte era o brățară cu mărgele viu colorate.
– Recunoașteți cartea? întrebă Mara, privind cu atenție.
– Parcă am văzut-o la secțiunea de povești cu detectivi, spuse Daria.
Au dat fuga la raftul respectiv. Ștefan, atent la detalii, a observat între cărți un semn de carte făcut din hârtie verde. Pe el era desenată o lupă și scria: „Bravo! Ești aproape. Caută acolo unde copiii râd cel mai mult.”
– Sala de jocuri! a ghicit Vlad.
– Sau poate la bufet, la ora prânzului, când toată lumea glumește, spuse Mara, chicotind.
– Hai să verificăm ambele locuri! hotărî Daria.
Capitolul 4 – Râsete și surprize
La sala de jocuri, copiii se jucau cu mingea și râdeau în hohote. Pe o măsuță, sub o minge roșie, era un alt indiciu: o fotografie cu patru copii și un semn de întrebare pe fiecare față.
– Asta e clar pentru noi! spuse Mara.
– Dar ce înseamnă semnul de întrebare? întrebă Ștefan.
Daria a privit cu atenție poza.
– Poate că trebuie să facem o poză cu toții în fotomaton și să vedem ce apare pe ea!
– Să încercăm! a zis Vlad.
Au alergat spre fotomaton, râzând în drum spre hol. S-au înghesuit toți patru în cabină, au pus pălării caraghioase și au apăsat butonul.
Aparatul a scos patru poze, dar pe a doua fotografie apărea un mesaj scris cu litere mari: „Felicitări, detectivilor! Ultimul indiciu e acolo unde visele prind aripi.”
– Visele prind aripi… Biblioteca? întrebă Mara.
– Sau sala de desen, unde desenăm ce visăm, spuse Daria.
– Sau poate… la tabla de anunțuri, unde punem dorințele pentru serbarea de sfârșit de an, sugeră Ștefan.
– Hai să verificăm biblioteca prima dată! hotărî Vlad, hotărât.
Capitolul 5 – Misterul se dezleagă
În biblioteca liniștită, printre rafturi, au găsit o cutie mică, decorată cu steluțe, pusă chiar pe masa lor preferată.
Mara a ridicat capacul, iar înăuntru era o scrisoare și patru brățări cu mărgele colorate.
Scrisoarea suna așa: „Dragii noștri detectivi, ați lucrat minunat împreună! Fiecare indiciu a fost găsit pentru că v-ați ajutat unii pe alții, ați ascultat și ați căutat împreună. Vă mulțumim că ați transformat o zi obișnuită într-o aventură! Fotomatonul a fost adus special pentru clubul vostru, ca să vă amintească mereu că orice mister se rezolvă mai ușor când suntem o echipă. Felicitări! Luați-vă brățara detectivilor și nu uitați să fiți mereu curioși, veseli și uniți.”
– Am reușit! spuse Daria, sărind de bucurie.
– Suntem o echipă grozavă, zise Vlad, punându-și brățara la mână.
– Îmi place că am rezolvat misterul împreună, adăugă Mara.
Ștefan zâmbi larg și spuse:
– Cred că o să dormim liniștiți în noaptea asta, fără niciun mister nerezolvat!
Au ieșit din bibliotecă râzând, cu brățările la mână și cu sufletul plin de bucurie după o zi de aventură.
În acea seară, fiecare dintre ei a adormit liniștit, cu gândul la prietenii săi și la următoarea aventură ce-i va aștepta.
