Partea întâi
Doamna Ana se pregătea pentru zbor. Ea era pilot. Ea iubea cerul. Săptămâna asta zbura spre un oraș frumos. Bagajele erau aranjate. Echipajul zâmbea. „Bună dimineața!” spuse Ana. „Bună!” răspunseră toți.
Ana verifică harta. Ana verifică aparatul. Ana făcu liste. Apoi spuse cu blândețe: „Sunt gata.” Pilotul și copilotul lucrau împreună. Toți se ascultau. Toți se ajutau. Aceasta este pregătirea. Aceasta este siguranța. Repetau cu calm, ca o cântare bună.
Călătorii intrau. Unii aveau haine colorate. Alții aveau povești din alte țări. Ana zâmbea. Ea respecta toate obiceiurile. „Bine ați venit,” spuse ea. „Bun venit din lumea mea și din lumea voastră.” O doamnă îi dădu un mic cadou. Ana îl primi cu recunoștință. În inima ei, Ana simți că cerul este prieten.
Partea a doua
Avionul se ridică lin. „Uite, nori pufoși,” spuse un copil. „Da,” zise Ana. „Sunt norii care ne țin companie.” Aerul era cald și blând. Ana mulțumi cerului în gând. „Mulțumesc, cerule,” spuse ea în tăcere. Mulțumea pentru drum, pentru stele, pentru vântul blând.
Pe drum, Ana vorbi cu echipajul. „Verificăm motoarele,” spuse ea. „Verificăm frânele,” spuse copilotul. „Și verificăm oamenii,” spuse însoțitoarea. Toți aveau grijă de pasageri. O doamnă primea un ceai. Un domn asculta o poveste. Fiecare era atent cu celălalt. Așa se arată respectul între oameni. Așa se arată respectul pentru culturi diferite. Un copil spuse un cântec dintr-un alt loc. Toți aplaudă ușor. Zâmbetele erau liniștitoare.
La ferestre, lumea vedea orașele mici, râurile care străluceau și munții ca niște pălării. Ana povesti despre hărți. „Urmărim rutele ca pe niște desene,” zise ea. „Și ne pregătim pentru orice.” Vorbele erau simple și sigure. Totul era pregătit. Totul era calm.
Partea trei
Când avionul coborî, Ana vorbi blând la microfon. „Ne apropiem de sol. Rămâneți cu centurile puse. Vom ateriza curând.” Se simțea cooperare. Se simțea încredere. Avionul atinse pământul cu grijă. Un mic aplaud, câteva zâmbete. Inima Anei era caldă.
Înainte de a pleca din cabina pilotului, Ana se uită pe fereastră. Ea mulțumi din nou cerului. „Mulțumesc,” gândi ea. Apoi gândi la cei care rămân acasă. „Dorm bine,” se rugă ea în gând. „Să aibă vise line.” Cu o ultimă privire blândă, Ana plecă spre oameni. Ea lăsă o gândură caldă pentru cei de la sol: odihnă bună, prieteni buni și vise frumoase.
