Capitolul 1: Zborul către necunoscut
Într-o dimineață blândă și luminoasă, Irina, pilotul de avion, se pregătea să decoleze spre o destinație pe care nu o mai văzuse niciodată. Irina era mereu veselă. Ea zâmbea larg și saluta pe toată lumea din aeroport. Avea o uniformă albastră, pantofi lucioși și o șapcă mare cu o aripă aurie.
Avionul ei era mare și alb. Irina îl mângâia ușor pe aripă și îi spunea: „Bună dimineața, prietene! Azi vom zbura departe!” Avionul părea că zâmbește, pregătit să pornească în aventura cea mare.
Pe pista de decolare, Irina se întâlni cu Daria, o fetiță curioasă, cu ochi mari și păr prins în două codițe. Daria îi făcu cu mâna, timidă, dar foarte entuziasmată.
— Bună, eu sunt Daria. Tu ești adevăratul pilot al avionului acesta mare?
— Da, sunt Irina, pilot de avion, spuse Irina cu voce caldă. Îți place avioanele?
— DA! Răspunse Daria. Mereu am vrut să știu cum zboară un avion.
Irina râse. Râsul ei era ca o melodie blândă.
— Zboară pentru că are aripi și pentru că eu îl ajut. Eu îl conduc, ca pe o mașină zburătoare. Uite, vrei să vezi cum arată cabina de pilotaj?
Ochii Dariei s-au făcut mari-mari de uimire și a spus încet: „Da, vreau tare mult!”
Capitolul 2: În cabina de pilotaj
Irina a deschis ușa cabinei și împreună au intrat. Au văzut multe butoane colorate, manete și luminițe care pâlpâiau. Daria era încântată.
— Ce multe butoane ai aici! Ce fac toate?
— Fiecare buton are rostul lui, spuse Irina. Uite, acesta aprinde luminile, acesta pornește motorul, iar acesta mă ajută să vorbesc cu toți oamenii din aeroport ca să fiu sigură că totul e bine.
Irina apăsă ușor pe un buton și spuse: „Bună ziua! Sunt pilotul Irina și sunt gata să plec! Toată lumea e pregătită?”
Daria râdea: „Sunt și eu pregătită!”
Irina îi arătă volanul avionului.
— Cu acest volan îndrum avionul să meargă sus, jos, la stânga sau la dreapta. Când pornesc motoarele, avionul prinde viteză mare-mare, aleargă pe pistă și, hop, se ridică în aer.
— E ca atunci când mergi cu trotineta și o împingi tare?
— Da, exact așa! Numai că aici, ajungem deasupra norilor.
Daria privi pe geam spre cerul albastru.
Capitolul 3: Un vis zburător
Irina îi povesti Dariei că trebuie să fie mereu atentă, să asculte cu grijă toate semnalele și să aibă grijă de pasageri, ca toată lumea să ajungă în siguranță.
— Ești cam ca o bună prietenă pentru toți cei din avion, nu-i așa?
— Da, mereu vreau ca toată lumea să fie fericită și liniștită, spuse Irina, mângâind ușor volanul.
Apoi, Irina o întrebă pe Daria:
— Și tu vrei să devii pilot când vei fi mare?
Daria râse și dădu din cap. — Da, vreau să zbor și eu peste nori, ca tine!
Irina îi făcu cu ochiul.
— Cu răbdare și curiozitate, poți ajunge orice îți dorești. Să nu uiți niciodată să visezi și să înveți cu bucurie!
Avionul era gata de plecare. Irina strânse centura, salută încă o dată și porniră încet-încet spre cer. Norii îi așteptau, iar aventura abia începea. Daria privea fericită și visa că într-o zi va zbura și ea, ghidată de stele și de prieteni buni.
