Mihai este un om mare și bun.
El are un costum alb.
Costumul face „șșș” când el merge.
Mihai are o rachetă mică și veselă.
Racheta se numește Pica.
Pica face „vruuum vruuum”.
Într-o dimineață, Mihai mângâie Pica.
„Bună, Pica”, zice el.
„Astăzi mergem sus, sus, la stele.”
Pica pare să râdă: „bip bip”.
Mihai apasă un buton roșu.
„Trei, doi, unu… hop!”
Racheta pleacă ușor.
„Fșșș-buum… vruuum!”
Casa se face mică jos.
Cerul se face albastru închis.
Apoi este negru, ca o pătură moale.
Stelele sclipesc.
„Tic-tic, tic-tic”, parcă bat din palme.
Mihai stă în scaun.
Își pune centura.
Ecranul face „pi-pi-pi”.
Pe ecran apare un glob albastru.
Este Pământul.
Mihai zâmbește.
„Salut, casă bună”, spune el încet.
Pica se mișcă lin.
Nave mici trec pe lângă ei.
Fac „zum zum”.
Mihai ridică mâna.
„Bună, prieteni din spațiu”, spune el.
Deodată, Pica face „piii… piiii…”.
O luminiță roșie clipește.
Mihai atinge ușor bordul.
„Este bine, Pica. Vedem ce este.”
El deschide un mic sertar.
Înăuntru este un șurub slăbit.
Șurubul face „clinc clinc”.
Mihai ia o cheie mică.
Strânge șurubul.
„Strânc, strânc, gata.”
Lumina roșie se oprește.
Pica zice „bip!”, veselă iar.
Pe geam se vede o planetă mică și verde.
Are nori pufoși.
Mihai se apropie încet.
Aterizează ușor.
„Plop… toc-toc.”
Mihai iese din rachetă.
Solul este moale.
Face „puf puf” sub ghete.
Aerul miroase a frunze.
Cerul este mov deschis.
Din iarbă sare o bilă luminoasă.
„Hop, hop!”
Bila se oprește la piciorul lui Mihai.
„Bună”, spune Mihai.
Bila face „din-din” și se lipește de palma lui.
Este caldă și blândă.
„Ești prietena mea acum”, spune Mihai.
Bila luminează mai tare.
Îi arată un drum scurt în jurul rachetei.
Mihai și bila merg încet.
Se plimbă.
Se uită la stele.
Respiră liniștiți.
Apoi Mihai se urcă iar în Pica.
Bila rămâne afară, dar clipește vesel.
„Vin curând iar”, spune Mihai.
„Din-din-din”, răspunde bila.
Racheta pleacă încet spre casă.
„Vruuum… hop spre Pământ”, zice Mihai.
Stelele par să facă semn: „tic-tic, tic-tic”.
Pământul crește pe ecran.
Pica coboară lin.
„Pluuuuf ușor”, când atinge solul.
Mihai iese din rachetă.
Îmbrățișează Pica.
Se uită la cer.
Știe că bila luminoasă se uită și ea.
El șoptește: „Spațiul este mare, dar prietenia este mereu cu noi.”
Prietenii se găsesc ușor când mergem blând, cu inimă bună și ochi deschiși spre lume.
