Capitolul 1: Pregătirile de Halloween
Era o seară frumoasă de toamnă. Vântul adia ușor, iar frunzele cădeau ca niște confetti colorate. Patru prieteni, Andrei, Maria, Radu și Ana, se adunaseră în fața casei lui Andrei. Toți erau foarte entuziasmați pentru că Halloween-ul era aproape!
„Hai să facem cele mai frumoase decorațiuni de Halloween!” exclamă Maria, zâmbind larg.
„Da! Și să punem dovleci la fereastră!” adăugă Radu, sărind de bucurie.
„Eu am niște fantome din bumbac!” spuse Ana, arătându-le prietenilor.
Andrei, cel mai mare dintre ei, zise: „Dar mai întâi trebuie să căutăm ceva special. Ceva care să ne facă noaptea de Halloween magică!”
Așa că toți patru intrară în casa lui Andrei. Acolo, în pod, era o cutie veche. „Uitați-vă la asta!” spuse Andrei, deschizând cutia cu grijă. Înăuntru era un obiect strălucitor, ca o minge de cristal.
„Ce e asta?” întrebă Ana, cu ochii mari.
„Nu știu, dar arată interesant!” răspunse Radu.
„Să-l folosim pentru decorațiuni!” sugeră Maria.
„Da! Dar poate că trebuie să fim atenți,” spuse Andrei, puțin îngrijorat. „Oare e în siguranță?”
„Sigur că da!” exclamă Ana. „Hai să-l punem pe masă!”
Capitolul 2: Noaptea magică
Noaptea de Halloween a sosit, iar prietenii s-au îmbrăcat în costume amuzante. Andrei era un vampir, Maria o vrăjitoare, Radu un schelet, iar Ana o pisică. Casa lui Andrei era decorată cu dovleci și fantome din bumbac.
„Arată minunat!” spuse Radu, admirând munca lor.
„Dar unde e mingea aceea de cristal?” întrebă Maria, uitându-se în jur.
„Aici, pe masă!” răspunse Andrei, punând mingea în mijlocul camerei. Deodată, mingea începu să strălucească și să emită o lumină blândă.
„Uau!” exclamă Ana. „Ce se întâmplă?”
„Cred că se întâmplă ceva magic!” zise Andrei, cu vocea tremurândă de emoție.
În acel moment, mingea se transformă într-o fântână de lumini colorate. Toți prietenii începură să danseze și să râdă. Era atât de distractiv!
„Să ne jucăm!” propuse Radu. „Să vedem cine poate să danseze mai bine!”
„Eu pot!” strigă Maria, încercând să facă o piruetă.
„Asta a fost amuzant!” râse Andrei. „Dar ce e asta? O umbră?”
„Unde?” întrebă Ana, speriată.
„Acolo, în colț!” răspunse Radu.
Toți se uitară spre colțul camerei. O umbră mare și neagră părea să se miște. „E o fantomă!” șopti Maria, speriată.
„Nu, nu e o fantomă!” zise Andrei cu curaj. „E doar umbra noastră!”
„Dar ce dacă e o fantomă?” întrebă Ana, tremurând puțin.
„Haideți să vedem!” zise Radu, hotărât. „Suntem împreună!”
Capitolul 3: Curajul prieteniei
Cu inima bătându-le repede, cei patru prieteni se apropiară de umbra din colț. „Bună, fantomă!” strigă Andrei. „Ești prietenul nostru?”
Din umbră apăru un motan mare, negru, cu ochi strălucitori. „Miau!” spuse motanul, iar copiii izbucniră în râs.
„E doar un motan!” râse Maria. „Credeam că e o fantomă!”
„Îți place Halloween-ul, motanule?” întrebă Radu, mângâindu-l.
Motanul se frecă de picioarele lor. „Se pare că îi place!” zise Andrei.
„Hai să ne jucăm cu el!” sugeră Ana. „Să-i facem o pătură din dovleci!”
Așa că toți patru au început să se joace cu motanul, uitând complet de frica lor. Noaptea de Halloween s-a transformat într-o aventură plină de bucurie și râsete.
„Aceasta a fost cea mai tare noapte de Halloween!” exclamă Radu, cu un zâmbet mare.
„Da, și ne-am făcut un prieten!” adăugă Ana, mângâind motanul.
Când lumina mingii de cristal s-a stins, prietenii știau că amintirea acelei nopți va rămâne pentru totdeauna în inimile lor. Halloween-ul nu a fost niciodată atât de magic!
„La anul, să facem din nou!” spuseră toți în cor, zâmbind și îmbrățișându-se.
