Capitolul 1: Ouțul cel Vesel și Marea Sărbătoare
Ouțul cel Vesel locuia într-o casă mică, caldă și luminoasă. Ouțul era mic, rotund și avea pete colorate pe coajă. Avea ochișori mari și un zâmbet larg. Ouțul se bucura tare mult de Paște, pentru că Paștele era plin de culori, râsete și jocuri.
În fiecare an, Ouțul cel Vesel aștepta cu nerăbdare să vină Paștele. Împreună cu mama lui, Ouța-Mamă, și cu prietena lui, Iepurica Roz, Ouțul decora casa cu flori de hârtie, baloane și fundițe. Toți cântau și dansau în jurul mesei, iar Ouțul sărea vesel pe covor.
— Ce frumos e la noi de Paște! râdea Ouțul, făcând o piruetă.
— Da, e tare frumos! spuse Iepurica Roz, sărind lângă el.
Ouța-Mamă aduse un coș mare plin cu ouă colorate. Ouțul le privea cu ochi mari. Fiecare ou avea o culoare și un desen diferit: unul era roșu cu buline, altul era galben cu steluțe, altul era verde cu dungi. În mijloc era un ou mare, auriu, cu o fundă albastră.
— Acesta este oul nostru special de Paște, spuse Ouța-Mamă. Este oul-surpriză!
— Oul-surpriză! Oul-surpriză! cânta Ouțul, bătând din palme.
Dar, când să înceapă marea vânătoare de ouă, Ouțul privi în coș și... oul auriu nu mai era acolo! Oul-surpriză dispăruse!
Capitolul 2: Căutarea Oului-Surpriză
Ouțul cel Vesel se uită la Iepurica Roz și la Ouța-Mamă. Era puțin trist, dar nu voia să plângă.
— Unde este oul-surpriză? întrebă Ouțul.
— Nu știu, spuse Ouța-Mamă. Poate s-a ascuns!
— Să-l căutăm! zise Iepurica Roz, dând din urechi.
Și au început să caute prin casă. Ouțul mergea încet, cu pași mici, și se uita sub masă.
— Oul-surpriză, ești acolo? întreba Ouțul.
— Nu, aici nu e, spuse Iepurica Roz, care se uita sub scaun.
Au căutat după perdea, dar acolo era doar pisica familiei, care dormea liniștită la soare.
— Miau, eu n-am văzut niciun ou, spuse pisica, întinzându-se leneș.
Au căutat în coșul cu jucării, dar acolo erau doar ursulețul de pluș și mingea colorată.
— Oul-surpriză, ești acolo? întreba Ouțul.
— Nu, aici nu e, râse ursulețul de pluș.
Au căutat și în bucătărie, printre oale și farfurii, dar oul-surpriză tot nu era.
Ouțul începu să bată din piciorușe.
— Unde poate fi oul-surpriză? întrebă el.
— Poate s-a dus la balcon, să vadă soarele! spuse Iepurica Roz.
Au mers la balcon. Ouțul deschise ușa încet, încet. Pe balcon era multă lumină, flori colorate și vânt ușor. Dar tot nu era oul-surpriză.
— Nu-l găsim, spuse Ouțul cu voce mică.
Ouța-Mamă se apropie și îl mângâie pe cap.
— Nu fi trist, Ouțule. Oul-surpriză e foarte jucăuș. Poate ne pregătește o surpriză!
Capitolul 3: Marea Sărbătoare și Surpriza de Paște
Ouțul cel Vesel, Iepurica Roz și Ouța-Mamă s-au întors în sufragerie. Dintr-o dată, au auzit un zgomot mic de sub covor.
— Ce se aude? întrebă Ouțul.
— Să vedem! spuse Iepurica Roz, curioasă.
Au ridicat colțul covorului și... acolo era oul-surpriză! Oul auriu cu fundă albastră stătea ascuns și râdea.
— Surpriză! Surpriză! Am vrut să vă joc o festă! spuse oul-surpriză, sărind afară.
Ouțul cel Vesel râse cu poftă.
— Oh, oul-surpriză, ești tare poznaș! Am crezut că ai plecat!
— Nu am plecat, doar m-am ascuns! Așa e la joacă de Paște, spuse oul-surpriză.
Ouța-Mamă zâmbi blând.
— Acum că te-am găsit, putem sărbători împreună!
Au început să cânte și să danseze în jurul oului-surpriză. Au jucat de-a v-ați ascunselea, au făcut poze și au gustat prăjituri dulci.
— Paștele e minunat când suntem împreună! spuse Ouțul cel Vesel.
— Da, Paștele e plin de bucurie, de familie și de surprize, spuse Ouța-Mamă.
— Și de prieteni buni, adăugă Iepurica Roz, făcând o săritură veselă.
Toți s-au îmbrățișat și au râs. În acea casă mică și luminoasă, Paștele era plin de magie, de jocuri și de iubire. Iar Ouțul cel Vesel știa acum că cea mai frumoasă surpriză este să fii împreună cu cei dragi, să te joci și să râzi din toată inima.
Și așa, povestea de Paște s-a terminat cu veselie, cu bunătate și cu multe, multe zâmbete.
