Partea 1: Dimineața lui Fulger-Bun
Fulger-Bun era un super-erou vesel. El avea o pelerină albastră, pantofi roșii și un zâmbet larg. Trăia într-un oraș numit Luminopolis, unde soarele strălucea mereu. Toți copiii îl iubeau pe Fulger-Bun, pentru că era bun și mereu gata să ajute.
Într-o dimineață, Fulger-Bun a mâncat un mic dejun sănătos: lapte, banane și biscuiți. Apoi și-a pus pelerina și a ieșit afară. Deodată, a văzut niște urme ciudate pe trotuar. Erau niște dungi lucioase, ca o dâră de lumină galbenă.
Fulger-Bun s-a aplecat și a zis: „Hmm, oare cine a trecut pe aici? Să urmez pista!”
Partea 2: Aventura începe
Fulger-Bun a mers încet pe urmele galbene. A trecut pe lângă copaci, flori și bănci colorate. Pe drum, l-a întâlnit pe prietenul său, Căpitanul Zâmbet.
„Bună, Fulger-Bun! Ce faci?” a întrebat Căpitanul Zâmbet.
„Urmăresc o pistă misterioasă! Vrei să vii cu mine?” a spus Fulger-Bun.
„Sigur!” a spus Căpitanul Zâmbet, râzând.
Cei doi au urmat urmele, care duceau spre parc. Pe drum, s-au întâlnit cu doamna Maria, care hrănea porumbeii.
„Bună, Fulger-Bun! De ce alergi așa repede?” a întrebat doamna Maria.
„Suntem pe urmele unei piste speciale!” a spus Fulger-Bun.
Doamna Maria a zâmbit: „Aveți grijă și nu uitați să fiți buni!”
Partea 3: Misterul rezolvat
Urmele galbene i-au dus până la locul de joacă. Acolo, copiii râdeau și se jucau. Fulger-Bun a văzut un băiețel cu role galbene care lăsau dungi lucioase pe jos.
Fulger-Bun s-a apropiat și a spus: „Salut! Tu ai lăsat această pistă magică?”
Băiețelul a râs: „Da, am role noi! Îmi pare rău dacă am făcut mizerie.”
Fulger-Bun a zâmbit: „Nu-i nimic! Pista ta ne-a adus aici și ne-a făcut să ne distrăm.”
Căpitanul Zâmbet a spus: „Să desenăm împreună o pistă și mai lungă!”
Toți copiii s-au adunat și au desenat cu cretă o pistă colorată peste tot. Fulger-Bun a alergat pe pistă, iar toți au râs și s-au bucurat.
Spre seară, Fulger-Bun a spus: „Azi am avut o aventură minunată! Împreună, suntem mereu în siguranță și fericiți.”
Toată lumea a aplaudat. Orașul era liniștit, iar Fulger-Bun a plecat acasă, cu inima plină de bucurie.
