Capitolul 1: Ziua începe în Orașul Curcubeu
În Orașul Curcubeu, clădirile sunt înalte și strălucesc în multe culori frumoase. Pe străzi, copiii râd și aleargă, florile dansează ușor în vânt, iar norii sunt pufoși ca vata de zahăr. Aici trăiește Super-Lina, o super-eroină cu ochi mari și blânzi, păr albastru ca cerul și o capă lucioasă ca stelele. Super-Lina poate vorbi cu animalele și poate face flori să crească oriunde. Ori de câte ori cineva are nevoie de ajutor, Super-Lina vine repede, zâmbind larg.
Într-o dimineață, Super-Lina se plimba prin parc. „Bună dimineața, floricelelor! Bună dimineața, păsărelelor!”, spunea ea. Florile se legănau fericite, iar păsărelele ciripeau: „Bună, Super-Lina!”.
Dintr-o dată, pe bancă, o fetiță pe nume Mara plângea încetișor. Super-Lina s-a apropiat încet și a întrebat cu voce caldă: „Ce s-a întâmplat, Mara? De ce ești tristă?”.
Mara a suspinat: „Mi-am pierdut jucăria preferată, iepurașul Roz. Nu știu unde este și nu pot să-l găsesc…”.
Super-Lina a pus mâna blând pe umărul Marei: „Nu-ți face griji, Mara. Eu și prietenul meu, Licuriciul-Luminiță, te vom ajuta să-l găsești. Unde l-ai văzut ultima oară?”.
Mara a zâmbit puțin: „Cred că la groapa cu nisip, dar nu sunt sigură…”.
Capitolul 2: Misiunea Super-Lina și Licuriciul-Luminiță
Super-Lina a chemat din palmă pe cel mai bun prieten al ei: Licuriciul-Luminiță. Licuriciul avea aripioare ce străluceau ca un bec micuț și ochi curioși. „Bună, Super-Lina! Bună, Mara! Ce misiune avem azi?”, a întrebat el.
„Trebuie să găsim iepurașul Roz al Marei”, a spus Super-Lina, zâmbind. „Poate poți să luminezi drumul, Licuriciule!”.
Au pornit toți trei spre groapa cu nisip. Pe drum, Super-Lina vorbea cu tot ce întâlnea: „Bună, broscuță! Ai văzut un iepuraș roz?”. Broscuța a dat din cap: „Nu, nu l-am văzut aici, dar cred că l-am auzit pe la tobogan”.
Au mers spre tobogan. Licuriciul-Luminiță zbura în față, luminând printre tufărișuri și sub bănci. „Nu este aici”, spuse Mara cu o voce puțin tristă.
„Hai să întrebăm iarba”, zise Super-Lina. S-a aplecat și a șoptit: „Dragă iarbă, ai văzut iepurașul Roz?”.
Iarba s-a înclinat ușor: „Da, cred că l-a luat vântul spre banca mare, lângă lac”.
Toți au alergat spre bancă, râzând: „Să mergem, să mergem!”.
Când au ajuns, Super-Lina s-a uitat atent și a văzut ceva roz sub bancă. S-a aplecat și a scos de acolo iepurașul Roz, plin de praf, dar tot frumos. Mara a sărit bucuroasă: „Mulțumesc, Super-Lina! Mulțumesc, Licuriciule!”.
Capitolul 3: Lecția de super-eroină
Super-Lina a zâmbit și a spus: „Vezi, Mara? Când lucrăm împreună, orice problemă are o soluție. E important să nu ne pierdem niciodată speranța și să cerem ajutor când avem nevoie”.
Mara l-a strâns pe iepuraș și a întrebat: „Pot să fiu și eu super-eroină ca tine?”.
Super-Lina a chicotit: „Sigur că poți! Oricine poate ajuta, chiar și cu un lucru mic. Poți începe cu un zâmbet sau cu o vorbă bună”. Licuriciul-Luminiță a zburat deasupra lor și a luminat totul cu o lumină caldă. „Nu uitați: împreună suntem mai puternici”, a spus el.
Apoi, Super-Lina și Mara au cules flori pentru toți copiii din parc. Florile creșteau sub pașii Super-Linei, colorate și vesele. Mara dădea o floare fiecărui copil, spunând: „Poftim, o floare de la mine și de la Super-Lina!”.
Toată lumea a râs și s-a bucurat. Soarele strălucea, păsările cântau, iar Super-Lina știa că a făcut lumea mai frumoasă. Cu Licuriciul-Luminiță la braț și Mara veselă lângă ea, Super-Lina știa că fiecare zi este o zi bună pentru a fi super-eroină.
Și așa, în Orașul Curcubeu, Super-Lina și prietenii ei au continuat să ajute, să râdă și să învețe împreună. Iar atunci când cineva avea nevoie de ajutor, știa că nu e niciodată singur.
Super-Lina și Mara au plecat acasă, fericite și liniștite, știind că, împreună, pot să facă orice.
