Într-un loc frumos și colorat, trăia o super-eroină pe nume Zâmbetica. Zâmbetica era micuță și avea păr de culoarea norilor pufoși. Ea putea să zboare sus, sus, ca un fluturaș. Zâmbetica locuia într-un oraș plin de culori. Casele erau roz, albastre și galbene, iar florile dansau în vânt.
Într-o zi, Zâmbetica a aflat că un nor negru și mofturos se apropia de oraș. Norul voia să ia culorile și să le facă gri. Zâmbetica nu era singură. Prietenii ei, Super-Pitic și Fluturaș-Bun, erau acolo să o ajute. Super-Pitic putea să sară sus, sus, iar Fluturaș-Bun putea să facă florile să cânte.
Zâmbetica a zis: „Hai să facem un plan! Norul o să plece dacă îi arătăm cât de frumos e orașul nostru.”
Super-Pitic a sărit sus și a făcut stelele să strălucească. Fluturaș-Bun a dansat cu florile și le-a făcut să cânte melodii vesele.
Zâmbetica a zburat până la nor și i-a spus: „Norule, privește cât de frumos este orașul nostru! Rămâi și bucură-te de culori.”
Norul s-a oprit și a privit. A văzut stelele, florile și pe Zâmbetica zâmbind. Norul a început să râdă și a spus: „Îmi place orașul vostru. Nu o să mai iau culorile.”
Zâmbetica, Super-Pitic și Fluturaș-Bun au râs și au dansat de bucurie. Norul a rămas și s-a împrietenit cu toți. Orașul a fost mai fericit și plin de culori ca niciodată.
Zâmbetica a spus: „Împreună suntem puternici și putem face lumea mai frumoasă.”
Și astfel, Zâmbetica a învățat că prietenia și culorile pot face orice nor să zâmbească. Iar orașul a trăit fericit, colorat și vesel.
