Zor-Mare e un om cu haine albastre şi o pelerină care luceşte. El are mâini de lumină. El poate face scuturi de soare blând. Oraşul doarme. Zor-Mare patrulează pe acoperişuri. "Bip-bip", face el cu paşii uşori. Toc-toc, bate la uşile caselor să verifice. Copiii zâmbesc. Hop! Zor-Mare sare peste o baltă mare. Plouf! Apa se face curată cu un gest blând.
O mică maimuţă zboară cu o jucărie. Zor-Mare o prinde uşor cu o plasă moale. "Mulţumesc", spune maimuţa şi se leagănă. El repară o lampă care nu luminează. Lumina se aprinde ca o stea caldă. Vecinii se uită şi bat din palme. Ha-ha! Sunet vesel.
Zor-Mare are ochi blânzi şi o voce caldă. El iubeşte oraşul. El este curajos, dar blând. Când vântul aduce frunzele, el le adună şi le pune la loc. Când un căţel se rătăceşte, el îl aduce la stăpân cu grijă. Niciun suflet nu e singur. Toate grijile mici se fac mici imediat.
Zor-Mare pleacă sub cerul plin de stele, cu pelerina fluturând uşor.
Morala: Curajul blând face lumea mai luminoasă.
