Capitolul 1: Descoperirea mașinii timpului
Mara, Vlad și Daria se jucau în grădină. Era o zi cu soare. Mara a spus: „Să ne jucăm de-a exploratorii!” Vlad a râs: „Da, să căutăm comori!” Daria, care era în scaunul ei cu roți, a zis: „Eu caut cu ochii. Poate găsesc ceva ascuns!”
Mara a văzut o ușă mică, ascunsă după tufe. „Uitați, acolo, e o ușă!” a spus Mara. Vlad a venit repede: „Hai să vedem ce e acolo!” Daria s-a apropiat și ea. „E misterios!”, a spus.
Copiii au împins ușa. Înăuntru era o cameră mică. Pe mijloc era o mașină colorată, cu lumini verzi și butoane albastre. Toți au spus: „Ce e asta?” Vlad a citit un bilet: „Mașina Timpului - Apasă butonul roșu pentru aventură!”
Mara a zâmbit: „Vreți să apăs?” Daria și Vlad au spus: „Da, vrem!” Mara a apăsat butonul roșu. Mașina a început să zburde. Luminițe au clipit, și totul s-a făcut ca un vis.
Capitolul 2: Călătoria în Timp
Mașina s-a oprit. Ușile s-au deschis. Afară era un loc nou. Erau copaci foarte mari și frunze uriașe. Vlad a întrebat: „Unde suntem?” Daria a privit în jur: „Nu văd case. Nu văd drumuri. E liniște.”
Din tufiș, a ieșit un animal mare, cu coadă lungă. Era un dinozaur mic. Mara a zis încet: „E un dinozaur! Nu e frică. Pare blând.” Vlad a spus: „Bună, Dinozaurule!” Dinozaurul a privit copiii. A dat din cap. S-a apropiat încet. Daria a întins mâna. Dinozaurul s-a apropiat și mai mult și a mirosit mâna Dariei.
„Ce prietenos e! Vrei să te joci cu noi?” a întrebat Daria. Dinozaurul a făcut un sunet vesel. Copiii au râs. S-au jucat de-a v-ați ascunselea printre frunze uriașe. Dinozaurul îi căuta, râdea și el cu ei. Mara a spus: „Ce frumos e aici! Mă bucur că am venit.”
Apoi au auzit un zgomot. „Cine vine?” a întrebat Vlad. A apărut o turmă de dinozauri mari, dar și ei erau blânzi. Toți dinozaurii se jucau împreună. Copiii i-au privit mult timp. Vlad a spus: „Așa era lumea demult. Fără oameni, doar dinozauri.”
Mara a întrebat: „De unde știu copiii de azi despre dinozauri?” Daria a zis: „Din cărți și din povești.” Vlad a spus: „E bine să învățăm despre trecut. Așa înțelegem mai bine lumea noastră.”
Capitolul 3: Întoarcerea acasă
Mara a privit cerul. „Soarele apune. Cred că e timpul să mergem acasă.” Vlad a spus: „Să-i spunem la revedere prietenului nostru dinozaur.” Daria a mângâiat dinozaurul: „Pa, prietene! Mulțumim că te-ai jucat cu noi!”
Copiii au urcat înapoi în mașină. Mara a întrebat: „Apăs butonul albastru să mergem înapoi?” Vlad și Daria au spus: „Da, vrem acasă.” Mara a apăsat butonul albastru. Mașina a zburat ușor, luminile au dansat. Au auzit un ușor fâșâit și apoi liniște.
Mașina s-a oprit. Ușa s-a deschis. Erau din nou în grădină. Era cald și totul era la locul lui. Daria a spus: „Ce frumoasă a fost aventura!” Vlad a zâmbit: „Am învățat despre dinozauri și despre prietenie.” Mara a spus: „Îmi place să descopăr lucruri noi cu voi.”
Au privit cerul. Era liniște și pace. S-au ținut de mână. Și-au promis să fie mereu curioși, să întrebe, să caute, să afle. Căci lumea e plină de minuni, iar istoria e o carte frumoasă pe care o pot deschide oricând, împreună.
A fost o zi minunată pentru Mara, Vlad și Daria. Și cine știe, poate mâine vor găsi alte aventuri…
