Capitolul 1: Mașina magică de sub scară
Mara este o fetiță mică, de doar trei anișori. Ea are ochi mari, curioși și părul prins cu o fundiță roz. Mara locuiește cu mama și tata într-o casă mică și veselă. Într-o zi ploioasă, Mara se juca de-a ascunselea în casă. S-a strecurat pe vârfuri pe lângă canapea, a trecut pe sub masă și, deodată, a găsit o ușiță mică sub scară.
— Ce este aici? a șoptit Mara cu voce subțire.
A împins ușița cu mânuța și, surpriză! Acolo era o cutie strălucitoare, cu multe butoane colorate. Pe cutie scria TIMP – apasă aici.
— Oare ce face cutia asta? s-a întrebat Mara.
A apăsat cu grijă pe butonul cel mare, roșu. Dintr-o dată, cutia a început să vibreze ușor și în jurul Marei s-au aprins luminițe ca stelele.
— Uau! Ce frumos! a râs Mara.
Și, cât ai clipi, cutia magică a dus-o pe Mara în alt timp, departe, într-un loc pe care nu-l cunoștea.
Capitolul 2: Mara la dinozauri și la piramide
Mara s-a trezit pe o iarbă verde, sub un cer albastru. Lângă ea, cutia a șoptit încetișor:
— Bine ai venit în trecut, Mara! Acum ești în vremea dinozaurilor.
Mara s-a uitat în jur. A văzut un dinozaur mare, cu gât lung, care mânca frunze verzi din copaci. Dinozaurul era prietenos. Mara s-a ascuns puțin după cutie, dar apoi a prins curaj.
— Bună, Dino! Eu sunt Mara!
Dinozaurul s-a uitat la ea și a zâmbit cu gura mare.
— Bună, Mara! Vrei să vezi cum trăiesc dinozaurii?
Mara a mers cu Dino printre copaci. A văzut și alți dinozauri, mici și mari, care alergau, se jucau sau mâncau iarbă. Dino a arătat Marei cum să calce încet pe iarbă și cum să salute dinozaurii cu un mic gest din cap.
— Noi trăim împreună și ne ajutăm, i-a spus Dino. Aici, toți suntem prieteni.
Mara s-a simțit bine. Dar, deodată, cutia a licărit din nou.
— Mara, vrei să vezi altă vreme?
— Da, vreau! a spus Mara.
Cutia a luminat iarăși și Mara a ajuns în deșert. Era cald, iar nisipul era auriu. În fața ei, se ridicau piramide mari, lucitoare la soare.
— Uau! Ce clădiri înalte! a zis Mara.
Acolo a întâlnit-o pe Nefertiti, o fetiță din Egiptul de demult.
— Bună, Mara! Eu sunt Nefertiti. Vrei să te joci cu mine?
— Da! a spus Mara cu bucurie.
Nefertiti i-a arătat Marei cum să construiască piramide mici din nisip și cum să danseze un dans egiptean. Au băut apă rece dintr-o cană mică și s-au jucat la umbră.
— La noi, în Egipt, oamenii lucrează împreună și se ajută, i-a spus Nefertiti.
Mara s-a simțit veselă cu noua ei prietenă.
Capitolul 3: Mara se întoarce acasă
După o vreme, cutia a început să licărească din nou.
— Mara, e timpul să mergi acasă, a șoptit cutia.
— Dar eu vreau să mai stau cu prietenii mei! a spus Mara tristă.
— Poți să vii oricând înapoi să-i vezi, i-a spus blând cutia magică.
Mara și-a luat la revedere de la Dino și de la Nefertiti. Dino i-a făcut cu mâna din frunziș, iar Nefertiti i-a dat o scoică mică pentru noroc.
Mara a apăsat din nou butonul roșu. Luminile s-au rotit și, hop, Mara era iar sub scară, acasă. Afară încă ploua. Mara a ieșit încet din ușița mică, cu scoica în buzunar și un zâmbet mare pe față.
— Mamă, tată! Știți ce am văzut azi? a strigat Mara.
— Ce ai văzut, draga noastră? au întrebat părinții.
— Dinozauri prietenoși și piramide uriașe! Și am învățat că e bine să ne ajutăm unii pe alții!
Părinții au zâmbit și au îmbrățișat-o pe Mara.
Mara s-a gândit la prietenii ei din alte timpuri și la cât de frumoasă este lumea, fie că este trecut, prezent sau viitor. Și a știut că, oricând va dori, cutia magică o va purta înapoi, în aventuri frumoase și liniștite.
Și a adormit fericită, visând la dinozauri blânzi, la piramide aurii și la prietenii ei din trecut.
