Partea I
Era dimineață. Soarele zâmbea ușor. Patru băieți se jucau în grădină. Sunt prieteni buni. Toți au patru ani. Matei, Luca, Andrei și Ilie construiesc o cutie mare. Cutia e plină de sticle colorate și ceasuri jucărie. Matei spune: "E o mașină a timpului!" Luca bate cu o lingură. Andrei ține o lanternă. Ilie scrie în carnet: Carnet: Azi facem o mașină.
Mașina lucește. Are o rotiță de lemn și un buton roșu. Băieții se urcă în ea. Inima lor bate vesel. "Unde mergem?" întreabă Luca. "Să vedem dinozauri?" spune Andrei. "Sau roboți prietenoși?" râde Ilie. Matei apasă butonul roșu. Un mic fum albastru iese din coș. Mașina se mișcă ca o cutie plutitoare.
Partea a II-a
Băieții ajung în trecut. Totul e lin și calm. Păsările cântă diferit. O pajiște mare îi așteaptă. Acolo văd un pui de dino mic. E curios și prietenos. Andrei spune: "Bună!" dinoșorul tresare și zâmbește. Băieții îl hrănesc cu mere. Dinoșorul pleacă fericit și dă din coadă. Ilie scrie: Carnet: Am făcut un prieten dino.
Apoi apasă din nou butonul. Mașina se duce în viitor. Orașul e plin de castele de sticlă și roboți care sar coarda. Un robot mic le oferă un ceai cald. Luca îi mulțumește: "Mulțumim!" Robotul zâmbește cu lumină. Matei observă: "Trecutul și viitorul sunt prieteni." Băieții se miră. Totul e jucăuș și sigur.
În jurnal apar mici paradoxuri. O pasăre le aduce o frunză pe care Matei o rupe. Apoi găsesc aceeași frunză în trecut, neatinsă. Andrei întreabă: "Cum poate fi aceeași?" Ilie spune blând: "Timpul e o bandă lungă. Unele lucruri se întorc și ne fac să râdem." Ei sunt atenți. Nu vor strica nimic important.
Băieții învață reguli simple. Să nu ia jucării altora timpului. Să lase loc pentru prieteni. Să spună mulțumesc. Luca spune: "Mulțumesc, trecut! Mulțumesc, viitor!" Glasurile lor sunt calde.
Partea a III-a
La final, mașina îi duce acasă. Grădina e la fel, doar cu un miros dulce de flori. Părinții îi strigă: "Sunteți bine?" Băieții zâmbesc și spun în cor: "Suntem bine!" Matei scoate carnetul și citește: Azi am învățat să fim recunoscători. Am salvat un dino și am primit un ceai.
Noaptea vine lin. Băieții se țin de mână. Își spun povești despre roboți și dinozauri. Înainte să adoarmă, Luca șoptește: "Mulțumesc, timp, pentru joacă." Toți patru mai spun o dată: "Mulțumim." Mașina stă tăcută în grădină. Stelele luminează blând. E o noapte liniștită și plină de recunoștință.
