Într-o dimineață luminoasă de primăvară, Andrei, un băiețel de trei ani, se trezi plin de energie. Soarele mângâia blând fereastra, iar cântecul păsărilor umplea aerul. Mama îi zâmbi și îi spuse: „Astăzi e o zi frumoasă să ieșim afară și să vedem cum se trezește natura la viață.”
Andrei își puse repede puloverul preferat și își trase cizmulițele galbene. Era nerăbdător să descopere ce surprize ascundea grădina. Odată ieșiți, mama îl ținu de mână și porniră împreună pe cărăruia înverzită de lângă casă.
Pământul era moale și mirosea a ploaie proaspătă. „Uite, mami, flori colorate!”, spuse Andrei arătând spre un covor de lalele roșii și galbene. Mama îi explică: „Acestea sunt lalele, ele apar în fiecare primăvară și ne aduc bucurie cu frumusețea lor.”
Puțin mai încolo, Andrei observă o băltoacă plină cu apă și, fără să stea pe gânduri, începu să sară în ea. „Splash! Splash!”, făceau cizmulițele lui galbene, în timp ce stropii de apă săltau în jur. Mama râse veselă și îi spuse: „Apa din băltoacă e ca o oglindă, Andrei. Vezi cum soarele dansează în ea?”
Andrei se opri și privi atent. „Uau, da! Soarele dansează!”, exclamă el încântat. În timp ce se juca, simți cum vântul aducea un miros dulce de flori de cireș. Își închise ochii și inspiră adânc.
Mai departe, găsiră un mic arici care se mișca încet pe iarbă. Andrei se apropie cu grijă, iar mama îi șopti: „Ariciul se bucură și el de primăvară. Să nu-l speriem.”
După ce se îndepărtară, Andrei văzu câțiva fluturi colorati care zburau din floare în floare. „Sunt așa frumoși, mami! Ca niște picturi vii!”, spuse el cu ochii strălucind de veselie.
Pe măsură ce soarele urca pe cer, Andrei și mama lui se așezară pe o pătură în iarbă. Mama scoase o carte cu povești și câteva petale uscate căzute din flori. „Acestea sunt amintirile primăverii pe care le putem păstra”, spuse ea, punând petalele între paginile cărții.
Andrei zâmbi și spuse: „Primăvara e plină de magie, mami. Vreau să vină în fiecare zi!” Mama îl îmbrățișă și îi șopti: „Primăvara va veni mereu, aducând cu ea bucurie și culoare.”
Cu inima plină de fericire și ochii strălucind de curiozitate, Andrei adormi mai târziu în acea seară, visând la flori, fluturi și băltoacele în care se putea juca. Primăvara era acum prietena lui cea mai bună.
