În dimineața aceea de primăvară, Mara a deschis fereastra și a tras aer în piept. Aerul mirosea a pământ ud și a iarbă proaspătă. În curte se auzea „cip-cip” de la păsărele. Soarele era blând, ca o pătură caldă.
La poartă au venit trei prietene: Lia, Daria și Sofi. Toate aveau trei ani și obraji roz. Sofi a venit cu scaunul ei cu roți, iar roțile făceau un „rrr” liniștit pe alee.
„Ieșim la plimbare?”, a întrebat Mara.
„Da! Vreau să văd florile!”, a spus Lia.
„Și eu vreau să ascult vântul!”, a șoptit Daria.
Au mers încet spre parc. Pe drum, Mara a arătat un mugur mic pe o creangă.
„Uite, un bob de frunză”, a zis ea.
„Mulțumesc, primăvară”, a spus Sofi, și toate au repetat: „Mulțumesc!”
În parc, iarba era moale. Era puțin umedă, dar plăcută la atingere. Un miros dulce venea de la violetele mov. Albinele bâzâiau încet, ca niște jucării cu aripi.
Mara a spus: „Hai să repetăm dansul anotimpurilor!”
S-au așezat pe alee și au început.
„Iarna”, a zis Mara, și toate s-au strâns ca niște bulgărași, cu brațele lipite de corp. „Brrr.”
„Primăvara”, a spus Lia, și au desfăcut brațele larg, ca niște flori. Au zâmbit.
„Vara”, a spus Daria, și au ridicat mâinile sus, ca un soare mare.
„Toamna”, a spus Sofi, și au lăsat mâinile să coboare încet, ca frunzele care cad. Apoi au luat-o de la capăt, iar și iar, până când au simțit că dansul intră în picioare.
„Îmi place când se schimbă lumea”, a spus Mara.
„Și mie. Mulțumesc pentru soare”, a zis Lia.
„Mulțumesc pentru păsări”, a adăugat Daria.
„Mulțumesc pentru prietene”, a spus Sofi, și inimile lor s-au încălzit.
La întoarcere, au găsit o baltă rotundă, lucioasă, chiar lângă bordură. În ea se vedea cerul ca într-o oglindă.
Mara a întrebat: „Sărim?”
„Sărim!”, au spus toate.
Au numărat: „Unu… doi… trei!” și au sărit. Apa a făcut „pliș-plaș” și a stropit ușor pantalonii și ghetele. A fost rece pentru o clipă, apoi amuzant.
Mara a izbucnit în râs. Lia a râs și ea. Daria râdea cu ochii strânși. Sofi râdea tare, până i s-a cutremurat burtica. Râsul lor a umplut strada ca un clopoțel.
Seara, Mara s-a băgat în pat. Își amintea mirosul de violete și lumina din baltă. A șoptit: „Mulțumesc pentru primăvară.” Apoi a adormit liniștită, cu un zâmbet mic.
