Într-o dimineață însorită de primăvară, Maria, o fetiță de trei ani, s-a trezit zâmbitoare. Colțul ei de geam era luminat de razele calde ale soarelui. „Mama,” a strigat ea veselă, „e primăvară!”
În grădina de afară, zăpada se topise și pământul era moale. Maria a coborât în fugă scările, încălțându-și pantofii roșii preferați. „Hai să vedem florile!” a spus ea, ținând mâna mamei.
Afară, aerul era proaspăt și păsările cântau. Maria și-a ridicat privirea spre cer și a râs. „Uite, mami, o vrabie!” a arătat ea, în vreme ce mama ei zâmbea.
Pe potecă, Maria a văzut prima floare. Era un ghiocel mic și alb, care își ridica capul curajos spre cer. „Unu!” a numărat ea cu glas dulce. Au mers mai departe și, nu după mult timp, au descoperit o lalea roșie. „Doi!” a spus Maria cu ochi mari.
Pe măsură ce pășeau prin grădină, Maria a descoperit o narcisa galbenă. „Trei!” a exclamat ea, aplecându-se să o miroasă. Parfumul era plăcut și dulce. „Miroase a soare,” a spus Maria bucuroasă.
Împreună cu mama ei, Maria a continuat să numere florile. A găsit o zambilă mov și o lăcrimioară micuță. „Patru, cinci!” a spus ea, săltând fericită. Fiecare floare avea propria ei poveste și Maria le iubea pe toate.
În timp ce își continuau plimbarea, au întâlnit și alți copii din vecini. „Veniți să vedeți florile!” a strigat Maria, invitându-i să se alăture. Curând, toți copiii erau împreună, râzând și numărând florile primăverii.
La sfârșitul zilei, Maria și prietenii ei s-au așezat pe iarbă, sub un copac înflorit. Mama a făcut o poză de grup. „Acum suntem toți împreună, ca florile din grădină,” a spus ea cu drag.
Pe măsură ce soarele apunea, Maria s-a simțit fericită și iubită, împărtășind bucuria primăverii cu toți. „Primăvara e cea mai frumoasă!” a conchis ea, îmbrățișându-și prietenii.
Și astfel, Maria a învățat că primăvara aduce nu doar flori, ci și prietenii și bucurie, iar fiecare zi este o nouă aventură plină de culori și iubire.
