Azi dimineață, m-am trezit în culcușul meu moale de lângă fereastră. Sunt Miri, un iepuraș mic. Aerul din cameră mirosea a curat și a soare. Am clipit des și am ascultat. Afară nu mai bătea vântul rece. Se auzeau păsărele: „cip-cip, cip-cip”.
„Bună dimineața, primăvară”, am șoptit eu.
Mama Iepuroaică a venit cu un bol mic. În el era terci cald și o felie de măr. „Miri, mănâncă încet. Azi e o zi bună.”
Am gustat. Terciul era dulce și cald. Mărul era crocant. „Mulțumesc, mami”, am spus. Îmi place să zic „mulțumesc”. Mă face să mă simt liniștit.
După masă, am mers prin casă cu lăbuțele mele. Pe pervaz era un ghiveci cu o plantă. Iarna a stat tăcută. Acum am văzut un punct verde, mic-mic.
„Mami, uite! Un mugur!”
Mama s-a aplecat. „Da. Planta se trezește. Primăvara îi spune: «Hai, crește!»”
Am atins pământul cu un deget. Era ușor umed și rece. „Pământul bea apă”, am zis eu.
„Așa e”, a spus mama. „Și noi bem apă. Și plantele.”
Am luat stropitoarea mică. Era ușoară. „Pot să ud?”
„Da, puțin”, a zis mama. „Încet, să nu o sperii.”
Am râs. „Nu sperii planta. Eu sunt blând.” Am turnat pic-pic. Apa a făcut un sunet mic: „ploc, ploc”. Mi-a plăcut.
Apoi am mers în bucătărie. Pe masă era o farfurie cu morcovi. Un morcov era portocaliu ca apusul. Am mirosit. Mirosea a proaspăt.
„Mami, pot să spăl un morcov?”
„Sigur”, a zis mama. Mi-a dat unul mic.
L-am spălat sub apă. Apa era rece și curată. Morcovul a devenit lucios. „Mulțumesc, apă”, am spus eu, încet. Mama a zâmbit.
După aceea, am stat lângă ușă și am privit pe geam. Nu am ieșit azi. A fost o zi de casă. Dar primăvara a venit și la mine, pe fereastră. Lumina era galbenă și caldă. Pe ramura de lângă geam a venit o vrăbiuță. Și-a scuturat penele.
„Bună, vrăbiuță”, am spus.
Vrăbiuța a ciripit: „Cip! Cip!” Parcă zicea „bună”.
Am pus palma pe geam. Geamul era neted și puțin cald. Am văzut în curte o pată de iarbă verde. Iarba era ca o pătură subțire. Am văzut și o băltoacă mică. În ea se oglindea cerul.
„Mami, cerul e într-o băltoacă!”
„Da”, a spus mama. „Primăvara face oglinzi mici.”
După-amiază, am făcut ordine cu mama. Am pus jucăriile în cutie. „Una, două, trei”, număram eu. Apoi am lipit pe perete un desen cu flori. L-am colorat cu roz și galben.
Seara, am făcut baie. Apa era călduță. Spuma mirosea a miere. Am închis ochii. Mi-am imaginat mugurul crescând, încet-încet.
În pat, mama mi-a tras pătura. „Ce ți-a plăcut azi, Miri?”
„Mugurul”, am spus. „Vrăbiuța. Soarele. Apa. Și morcovul. Mulțumesc pentru ziua de primăvară.”
Mama mi-a mângâiat urechea. „Și eu îți mulțumesc că ai fost atent și blând.”
Am șoptit o intenție frumoasă, ca o promisiune mică: „Mâine o să spun «mulțumesc» și mai des. O să ud planta cu grijă. O să privesc iarba și o să mă bucur de lucrurile mici.”
Afară se auzea „cip-cip”. Înăuntru era cald. Am adormit cu zâmbetul moale, ca o petală de primăvară.
