Prima zi de primăvară
Într-o dimineață liniștită, soarele a luminat blând colțul pădurii. Toți copacii încă aveau picături mici de rouă pe ramuri. Iepurașul Pufi s-a trezit în căsuța lui mică, sub o tulpină de brândușă. A deschis ușa și a simțit miros de aer curat și proaspăt. O rază de soare i-a gâdilat năsucul umed.
Pufi a ieșit afară și a privit în jur. A văzut că iarba începe să fie verde, iar florile mici, galbene și roz, răsar printre frunzele uscate. „A venit primăvara!” a spus bucuros. Urechile lui moi s-au ridicat de fericire.
„Ce zi frumoasă!” a chicotit Pufi, sărind ușor pe iarba umedă. S-a gândit că vrea să facă ceva special. Să pregătească o surpriză pentru toți prietenii lui din pădure. Așa că a adus o foaie mare, albă, și culori frumoase. S-a așezat pe o rădăcină caldă și a început să deseneze.
Pregătiri pentru primăvară
Pufi a desenat pe foaie o floare mare, cu petale galbene, și o pasăre veselă. A scris cu litere mari: „Bine ai venit, primăvară!” A colorat fiecare literă cu altă culoare. Apoi, a adăugat un soare zâmbitor și două norișori pufoși.
Dintr-o dată, a auzit un foșnet ușor. S-a uitat și a văzut o coccinela mică, roșie, care urca încet pe marginea foii. Pufi a zâmbit larg. „Bună, Coccinela! Vrei să mă ajuți să fac afișul de primăvară?” a întrebat el.
Coccinela a dat din aripioare și s-a oprit lângă o floare desenată. A stat acolo, liniștită, și părea că se uită cu drag la culorile vesele. „Îmi place să văd cum desenezi. Culorile tale sunt vesele ca primăvara!” părea să spună Coccinela.
Pufi a desenat și o coccinela mică lângă floarea galbenă, ca să semene cu prietena lui nouă. Apoi, a adunat câteva frunze, flori și crenguțe din jur, având grijă să nu rupă prea multe, ca să nu strice locul unde trăiesc alte vietăți. A lipit cu grijă câteva pe afiș, să fie cât mai frumos.
„Să avem grijă de pădurea noastră și să păstrăm totul curat. Aici trăim cu toții, împreună!” a spus Pufi cu voce blândă. A strâns resturile de hârtie și le-a pus într-o cutiuță, ca să nu rămână nimic pe jos.
Afișul primăverii și zâmbetul coccinelei
Când a terminat, Pufi a dus afișul la marginea pădurii, acolo unde toți prietenii lui trec în fiecare zi. A pus afișul pe un copac, la vedere, și s-a așezat lângă el. Curând, au venit ariciul Dodi, vulpița Lina și veverița Zizi.
„Ce frumos ai desenat, Pufi!” a spus Lina, uitându-se la literele colorate.
„Miroase a primăvară și a flori proaspete,” a spus Zizi, adulmecând aerul.
„Afișul tău ne amintește să fim bucuroși și buni cu pădurea noastră,” a adăugat Dodi.
Pufi a zâmbit și le-a povestit despre coccinela care l-a ajutat. Toți au privit-o cu blândețe. Coccinela a zburat încet și s-a așezat pe afiș, chiar lângă soarele desenat. Părea că zâmbește și ea.
Toți prietenii au promis să aibă grijă de pădure și să nu lase niciodată mizerie în urmă. Au făcut un mic cerc și au privit împreună la culorile afișului. Au ascultat sunetul vântului ușor și ciripitul păsărilor care se întorceau.
La sfârșitul zilei, Pufi s-a întors în căsuța lui. S-a gândit la coccinela roșie, la florile colorate și la prietenii lui veseli. A simțit o bucurie caldă înăuntru. A închis ochii și a zâmbit, știind că primăvara a venit, iar pădurea lor va fi mereu un loc frumos dacă toți au grijă de ea.
A adormit liniștit, cu gândul la coccinela care i-a adus noroc și la toate minunile mici ale primăverii.
