Partea 1
În seara de Ajun, în camera lui mică și caldă, Radu, un băiețel de 4 ani, stătea în pijamale cu reni. Afară ningea încet, ca și cum cerul scutura făină de zahăr. În casă mirosea a portocale și a cozonac. Bradul strălucea cu luminițe mici, galbene, ca niște licurici cuminți.
Radu ținea în mână un bilețel mic. Era alb și moale, ca o fulguță. Pe el era un desen: un brad, o steluță și o inimă mare. Mama îl ajutase să scrie și câteva cuvinte simple: „Mulțumesc. Să fie toți fericiți.”
Radu se uită la bilețel și șopti:
„Trebuie să-l pun sub pernă.”
Tati zâmbi și se aplecă lângă el.
„Sub pernă? Ce idee frumoasă! Cui este?”
Radu își încreți fruntea, foarte serios, dar cu ochi jucăuși.
„Pentru Moș Crăciun… și pentru Spiridușul Bun. Să-l găsească.”
Mama îi netezi părul.
„Îl vor găsi. Dar mai întâi, bilețelul are nevoie de un loc secret.”
Radu se uită la pernă. Perna lui era pufoasă, cu o față de pernă albastră, cu stele. Dar pe pat mai era și ursulețul Puf, care stătea lipit de pernă, ca un paznic.
Radu îi spuse ursulețului:
„Puf, te dai puțin? Am o misiune.”
Puf nu răspunse, fiindcă era ursuleț, dar Radu îi mângâie boticul și simți că totul va fi bine.
Când ridică perna, însă, bilețelul îi alunecă din mână și căzu pe covor, lângă șoseta de Crăciun. Radu înghiți în sec.
„Of… unde e?”
Mama arătă cu degetul.
„Uite-l, e chiar lângă șosetă. Nu s-a speriat, doar s-a plimbat.”
Radu râse puțin. Apoi luă bilețelul și îl ținu la piept.
„Bilețel mic, stai cu mine.”
În bucătărie, bunica punea pe farfurie doi biscuiți în formă de stea.
„Pentru Moșul, să aibă energie,” spuse ea.
Radu se lumină.
„Și bilețelul meu îi dă energie?”
Bunica dădu din cap.
„Da. Cuvintele bune sunt ca o ciocolată caldă.”
Radu strânse bilețelul cu grijă, ca pe un mic secret.
Partea 2
Înainte de culcare, Radu făcu un tur al casei, cu bilețelul în mână. Vroia să fie sigur că totul e gata. Se opri lângă brad. Globurile roșii și aurii se legănau ușor. Sus, steluța clipi, parcă îi făcea cu ochiul.
Radu șopti către brad:
„Noapte bună, bradule. Ai grijă de luminițe.”
Apoi se duse la fereastră. Pe geam era un desen cu om de zăpadă, făcut cu degetul în abur. Radu suflă ușor și zise:
„Bună, ninsoare. Să fii moale.”
Tati îl luă în brațe.
„Gata, căpitan de Crăciun. E timpul pentru pernă.”
Radu se întoarse în camera lui. În lumina veiozei, patul părea o barcă pufoasă. Radu se cățără și își așeză bilețelul pe pătură. Îl privi atent, ca să nu mai fugă.
Mama spuse încet:
„Hai să facem totul pas cu pas. Ridicăm perna, punem bilețelul, coborâm perna. Ca un joc.”
Radu repetă:
„Ridicăm… punem… coborâm.”
Ridică perna cu ambele mâini. Era puțin grea, dar el era curajos. Tati ținu un colț, să ajute. Radu băgă bilețelul dedesubt, foarte drept, ca să stea cuminte.
„Gata!” spuse el, mândru.
Coborâră perna încet, ca să nu deranjeze bilețelul. Radu își puse palma deasupra pernei și șopti:
„Să stai acolo până vine Moșul.”
Apoi își îmbrățișă ursulețul Puf.
„Puf, tu păzești. Dar blând, da?”
Mama râse încet.
„Puf e cel mai blând paznic.”
Radu se întinse și simți cum camera e plină de liniște bună. De jos, de la brad, se vedea o lumină mică, clip-clip, clip-clip, ca o inimă fericită.
„Mai spui o poveste?” întrebă Radu.
Tati spuse:
„O poveste scurtă, ca un fulg.”
Și povesti despre un clopoțel mic, ce sună doar când cineva face un gest bun. Radu ascultă cu ochii mari, apoi îi închise încet, încet.
Înainte să adoarmă, Radu murmură:
„Să fie toți fericiți.”
Partea 3
Noaptea trecu liniștit. Nu se auzi nimic sperios, doar vântul moale și, din când în când, un „tac-tac” mic de la calorifer, ca o bătaie de inimă a casei.
Dimineața, Radu se trezi cu obrajii calzi. Se ridică repede și atinse perna.
„Bilețelul!”
Ridică perna cu grijă. Bilețelul nu mai era. În locul lui era o steluță din hârtie aurie și o notă mică, cu litere rotunde: „Mulțumesc, Radu. Ai o inimă luminoasă.”
Radu rămase cu gura puțin deschisă. Apoi râse, un râs mic, care umplu camera.
Mama intră și îl luă în brațe.
„Se pare că a fost găsit.”
Radu strânse steluța în palmă.
„Moșul a citit! Și Spiridușul Bun!”
Tati veni cu un pahar de lapte.
„Și știi ce e cel mai frumos? Bilețelul tău a dus bunătate.”
Radu fugi la brad. Sub el erau daruri colorate. Dar Radu se opri și se uită întâi la steluța aurie.
„Eu o să o pun în cutia mea de comori,” spuse el.
Bunica îl chemă din bucătărie.
„Vino, puiule, avem cozonac și ceai.”
Radu se așeză la masă. Afară ningea tot încet. În casă era cald, ca într-o îmbrățișare. Radu se uită la toți și zise:
„Și eu vreau să fac un lucru bun azi.”
Mama îl întrebă:
„Ce lucru bun?”
Radu se gândi puțin, apoi împinse farfuria cu biscuiți spre bunica.
„Uite, bunico, ia tu prima stea.”
Bunica îi atinse mâna.
„Mulțumesc, Radu. Ești un băiețel bun.”
Radu simți în piept o lumină mică, ca luminițele din brad. Se gândi la bilețelul lui, plecat într-o călătorie scurtă, sub pernă, și întors ca o surpriză.
Apoi își lipi steluța aurie de pijama și spuse, liniștit:
„Crăciun fericit. Să fie toți fericiți.”
