Prima zăpadă și fulgii frumoși
Într-o dimineață albă de iarnă, Ana, o fetiță cu ochi de ciocolată și obraji ca merele, asculta cum ninge afară. Fulgii se așezau peste tot: pe acoperișuri, pe brazi și pe pervazul ferestrei. Ana și-a pus cizmulițele roșii, fularul moale și căciulița cu pompon. A ieșit încetișor afară, cu zâmbetul larg.
– Ce frig, dar ce minunat! a spus ea și a privit spre cerul gri.
Prin zăpadă, pe uliță, mergea tanti Maria, vecina cea bătrână. Își ținea mâinile la piept și mergea încetișor. Ana a văzut-o și s-a gândit: „Poate are nevoie de ajutor.” Ana i-a zâmbit larg și a fugit spre ea.
– Bună dimineața, tanti Maria! Îți este frig?
– Bună, draga mea! Nu, nu mi-e prea frig, dar zăpada e alunecoasă. Merg greu spre poartă, răspunse tanti Maria.
Ana a luat-o de mână cu grijă. Mâna bătrânei era caldă și blândă. Împreună, au mers încet prin zăpadă. Ana călca cu grijă, să nu alunece niciuna. Zăpada scârțâia vesel sub cizmulițe.
Ajutor și bucurie de Crăciun
Când au ajuns la poarta Mariei, Ana a întrebat:
– Vrei să te ajut să cureți zăpada de pe alee?
– Ce fată bună ești, Ana! Mulțumesc, dragă, spuse tanti Maria zâmbind.
Ana a găsit o lopățică mică, numai bună pentru mânuțele ei. A început să strângă zăpada, încet, dar bucuros. Muncea și cânta: „Zăpadă, zăpadă, vino la joacă, să fie aleea curată și albă!”
Tanti Maria a scuturat niște crenguțe de brad. Din când în când, îi dădea Anei câte o prăjiturică. Prăjiturile miroseau a vanilie și scorțișoară. Ana gusta cu plăcere și zâmbea cu toată fața.
– Mulțumesc! Ce bună ești, tanti Maria! spuse Ana veselă.
– Și tu ești tare harnică! răspunse bătrâna, mângâind-o pe cap.
După ce au terminat, tanti Maria a scos din casă o cutiuță mică, aurie. În ea era o steluță argintie.
– Aceasta e pentru tine, Ana! Să-ți amintești de ziua noastră strălucitoare!
Ana a luat steluța și a sărit de bucurie. O ținea în palmă și îi plăcea cum lucește în soare.
Magia Crăciunului e în inimă
Ana și tanti Maria au intrat în casă. Pe masă era un ceainic aburind și miros de cozonac cald. Afară, clopoțeii de la biserică cântau, iar zăpada cădea încet, încet.
– De Crăciun, e frumos să fii bun și să ajuți, a spus Ana.
– Da, draga mea. Bucuria crește când o împarți, i-a răspuns tanti Maria blând.
Au băut ceai și au povestit despre Moș Crăciun, despre bradul cu luminițe și cadouri. Ana s-a simțit fericită, iubită și liniștită. Lângă tanti Maria, totul era cald ca un pulover moale.
Pe geam, fulgii se legănau încet. La plecare, Ana a îmbrățișat-o pe tanti Maria.
– Ne vedem mâine, să ne bucurăm împreună, a spus ea.
– Te aștept cu drag, micuța mea zână! a răspuns tanti Maria.
Ana a pornit spre casă, cu obrajii roșii și steluța argintie în palmă. Zăpada scânteia sub pașii ei mici. În suflet, avea bucuria Crăciunului și a bunei fapte. Acasă, a adormit liniștită, visând la fulgi, la stele și la brazi împodobiți, știind că magia Crăciunului e acolo unde e multă dragoste.
Noapte bună, Crăciun!
