Partea 1: Dificilul Dôme de Bule Savon
Într-o dimineață strălucitoare, Bubu, un băiețel de cinci ani cu păr ciufulit și ochi mari ca doi nasturi lucioși, sărea vesel în mijlocul unui dôme uriaș făcut din bule de săpun. Totul în jur era rotund, lucios și alunecos. De fiecare dată când atingea o bulă, aceasta plutea spre tavan ca un balon leneș.
La un moment dat, din mijlocul dómului, se auzi o voce groasă dar amuzantă, ca un motan răgușit:
— Bubu, te provoc la un joc! Să faci trei lucruri imposibile înainte să dispară ultima buclă de săpun!
Bubu se scărpină la nas și chicoti:
— Imposibil? Hihi! Pentru cine?
Vocea roi din nou, ca un vânt jucăuș:
— Prima provocare: să strângi dintr-o dată zece bule fără să spargi niciuna!
Bubu privi în jur. Bulele se unduiau prin aer, ca niște peștișori de sticlă.
— Ușor ca o plăcintă! spuse el, deși habar n-avea cum.
Dădu un pas, dar exact atunci când încerca să prindă o bulă, o altă bulă îi gâdilă nasul. Strănută, iar bula pocni ca un balon de gumă. Una, două, trei bule dispărură. Bubu încercă din nou, de data asta cu mâinile la spate, încercând să prindă bulele cu... genunchii! Dar... poc! O altă bulă se sparse.
— Hmmm, poate dacă folosesc... șapca! își zise Bubu. Și, cu o mișcare rapidă, își scoase șapca și o puse pe jos, apoi alergă ca vântul, făcând piruete amuzante, și adună bulele în șapcă, una câte una, cu grijă mare, ca și cum ar fi fost ouă moi.
Numără până la trei:
— Unu... doi... trei... și... fuuuug!
Cu un salt, ajunse în mijlocul dómului, ridică șapca sus și arătă vocei misterioase ce adunase: șapte bule întregi și... trei jumătăți de bulă, care încă se lipeau una de alta, încercând să devină din nou întregi.
— Nu-s chiar zece, dar... nu-i așa că jumătățile se pun la numărătoare? întrebă Bubu, zâmbind larg.
Vocea râse, iar râsul ei făcu să danseze toate bulele:
— De data asta le socotim și pe jumătăți! Ai trecut primul obstacol!
Partea 2: Broasca de Săpun și Călcâiul Fermecat
Acum, dómul de bule începu să se învârtă încet, ca un carusel de cristal. Din podeaua de săpun se ivi o broască verde, lucioasă și veselă, cu o coroniță de spumă pe cap.
— Al doilea lucru imposibil, cârâi broasca, e să sari peste mine fără să atingi niciun colț din dóm și fără să te împiedici!
Bubu își suflecă pantalonii și privi la broasca strălucitoare. Era mare cât un scăunel. Se gândi o secundă, apoi spuse cu voce tare:
— Număr până la trei și încerc! Unu... doi... trei!
Cu un chiot, se aruncă înainte, dar alunecă pe o buclă și, în loc să sară peste broască, făcu o rostogolire comică, aterizând cu fundul în sus, direct lângă broască. Broasca râse cu poftă, bulele din jur făcură pop-pop-pop de parcă aplaudau.
— Hopa! zise Bubu, ridicându-se. Dreptul la greșeală, chiar și când ești rapid ca vântul!
Se uită la broască și, cu o idee năstrușnică, spuse:
— Dacă nu pot să sar peste tine, poate sari tu peste mine!
Broasca clătină din cap, apoi făcu un salt uriaș chiar peste Bubu, lăsând în urma ei o dâră de spumă. Bubu se rostogoli pe sub ea și, din greșeală, ieși de cealaltă parte, exact cum trebuia.
— Gata! Am trecut! Am făcut saltul, chiar dacă... pe dos!
Broasca îi făcu cu ochiul și îi dărui un balon mic de săpun în formă de inimioară.
Partea 3: Pirueta de Final și Bula Invizibilă
Vocea groasă reveni:
— Ultimul lucru imposibil: să găsești bula invizibilă și să o sufli atât de tare încât să umpli cu ea tot dómul!
Bubu se ridică în vârful degetelor și își puse mâinile pâlnie la ochi, ca niște binocluri. Privi peste tot: nici urmă de bulă invizibilă. Atunci, îi veni o idee năstrușnică. Își aminti ce spunea mereu bunica: “Când nu vezi ceva, închide ochii și imaginează-ți că e acolo!”
Închise ochii strâns, strâns, și începu să caute cu palmele prin aer, ca un detectiv de bule. La un moment dat, simți ceva rece la vârful nasului.
— Gata! Cred că am găsit-o!
Numără până la trei:
— Unu... doi... trei!
Inspiră adânc și suflă cu toată puterea. Deodată, din vârful palmei, ieși o bulă uriașă, strălucitoare, care începu să crească, să crească, până acoperi tot dómul. Bubu, broasca și vocea misterioasă se treziră plutind ușor, ca într-un balon uriaș de săpun.
Apoi bula pocni cu un “pop!” vesel, iar Bubu ateriză înapoi pe covor, cu broasca pe umăr și șapca plină de bule mici. Vocea spuse, chicotind:
— Niciun lucru nu e prea greu atunci când încerci, greșești, râzi și tot încerci din nou!
Bubu făcu o piruetă veselă, de bucurie, iar broasca îi dădu un pupic de spumă pe obraz.
Și, de atunci, când cineva spune că ceva e imposibil, Bubu numără până la trei și râde cu poftă, gata oricând să încerce din nou!
