Capitolul 1: Balonul cu buline și Oul Zburător
În mijlocul Pădurii Cuprinse de Râsete trăia un băiețel năzdrăvan pe nume Roli. Toți prietenii lui din sat ziceau că este „cohésiv” pentru că putea să adune laolaltă orice gașcă, fie că era vorba de spiriduși, pisici care cântau la vioară sau licurici glumeți. Dar Roli avea și o mare problemă: nu știa ce simbol să-și aleagă pentru clubul său secret de joacă, pe care îl înființase sub marele dud cotit.
– Ce zici, să fie o pălărie cu clopoței? întreabă Roli, plimbându-se printre prietenii lui, copiii din sat și câteva veverițe curioase.
– Pălăria-i drăguță, dar dacă bate vântul, ți-o ia zborul! zise Ilinca, ținându-și nasul ridicat a nehotărâre.
– Ce-ar fi un balon cu buline mov? propuse Spiridușul Bubu, care tocmai mânca o frunză de mentă. E vesel și nu poate fi confundat cu nimic altceva!
Toată lumea chicoti. Balon cu buline mov? Ce idee năstrușnică!
– Sau un Oul Zburător, ca la concursul de ouă care nu se sparg niciodată! strigă, deodată, Broscuța Miți, care tot sărea în jurul lor.
Roli începu să se gândească. Nu era ușor să alegi un simbol magic pentru clubul tău secret, mai ales când toată lumea avea idei ciudate și haioase. Și atunci, din spatele dudului, se auzi o voce șoptită:
– Dacă vreți ceva cu adevărat deosebit… am o propunere fantomatică!
Din trunchiul copacului răsări, plutind ușor, Fantoma Ghiță, mereu gata de șotii.
– Ghiță! ai speriat și frunzele de pe jos, râse Roli.
– He-he! N-am vrut să vă sperii, ci să vă distrez. Ce-ar fi să alegeți ca simbol… o fantomă cu pălărie și balon cu buline? Asta da combinație!
Toată gașca începu să hohotească.
– Păi la cât ești de vesel, Ghiță, nu te-ar deranja să fii simbolul clubului nostru? întrebă Roli, încă râzând.
Ghiță făcu o piruetă în aer și se încolăci ca un covrig.
– N-ar fi rău, dar să fie și balonul, și pălăria! Că altfel mă supăr și mă fac invizibil la petrecere!
Cu toții izbucniră în râs. Se părea că simbolul clubului avea să fie cât se poate de amuzant…
Capitolul 2: Operațiunea Simbolul Vesel
A doua zi, Roli și prietenii lui se întâlniră sub dud. Erau hotărâți să fabrice simbolul clubului: o fantomă ca Ghiță, cu pălărie și balon cu buline. Dar să pui pălărie pe un balon? Cam greu… și balon pe o fantomă, nici atât!
– Să începem cu pălăria, spuse Ilinca, serioasă. Întâi îi facem o pălărie fantomei, apoi vedem cum agățăm balonul.
Broscuța Miți sări cu entuziasm și aduse o frunză lată, numai bună de pălărie.
– Gata, Ghiță, ține capul nemișcat! strigă și, cu o săritură, îi așeză frunza cu grijă.
Ghiță râse atât de tare, că frunza i-a căzut în ochi și a alunecat pe jos.
– Miți, cred că frunza asta e cam alunecoasă pentru mine! Dar se potrivește, nu zic nu!
Roli umflă cel mai mare balon mov pe care îl avea. Îl pictară împreună cu buline albe, apoi încercară să-l lege cu o ață de… nimic, pentru că Ghiță nu avea mâini ca să țină balonul.
– Poate îl ține cu „aura de fantomă”, râse Spiridușul Bubu.
Ghiță încercă să încolăcească balonul cu partea lui de coadă invizibilă, dar balonul scăpă și se izbi de nasul Broscuței Miți, care făcu un salt exact într-o găleată cu apă.
– Mii de buline! Ce gălăgie, zise Ilinca, stropită din cap până în picioare. Noroc că e cald!
Toată lumea o privea pe Miți, care ieșea din apă cu un fir de algă pe cap, arătând exact ca o pălărie.
– Asta da pălărie originală, râse Roli.
– Și o fantomă cu pălărie de algă ar fi tare! completă Fantoma Ghiță, încercând să țină în echilibru balonul pe vârful capului.
După multe încercări comice, s-au hotărât: simbolul clubului va fi o fantomă cu pălărie de algă și un balon cu buline mov! Toți erau încântați, iar Ghiță se făcu vizibil de fericire.
Capitolul 3: Parada Simbolurilor și Competiția de Râsete
În ziua următoare, Roli și gașca au decis să prezinte noul simbol la Marea Parada a Fanteziei, un eveniment foarte așteptat în pădure. Toți copiii, spiridușii și broaștele din zonă veneau să vadă cine are cel mai năstrușnic simbol al unui club secret.
– Cine merge în față? întreabă Spiridușul Bubu, care își lustruia aripioarele.
– Eu vreau, să văd dacă pălăria asta de algă rezistă la vânt, spuse Ghiță, plutind mândru cu balonul agățat de coada lui invizibilă.
– Dar să nu te înălți prea tare, că te pierdem printre nori! strigă Ilinca.
Roli ținea drapelul clubului: desenase cu creta o fantomă cu pălărie și balon. Toți mergeau în urma lui, cântând vesel:
– Fantomă cu pălărie, balon cu buline, veselia să fie, să nu se termine!
Pe drum, o veveriță le făcu bezele, un arici le aruncă o frunzuliță și chiar un șoricel, uimit, le strigă:
– Să nu vă încurcați balonul în crengile de dud, că acolo iar se face supă de balon!
Ajunși în fața scenei, Roli prezentă clubul și simbolul lui haios. Ghiță făcu o piruetă, balonul zbură deasupra publicului, iar Broscuța Miți, cu pălăria de algă, sări câteva tumbe pentru deliciul tuturor.
– Cine are chef de cea mai lungă rundă de râs? întreabă Ghiță, care adora competițiile de râsete.
Toți copiiii, spiridușii și animalele pădurii se așezară în cerc. Cine râde mai tare și mai mult, câștigă! Începu concursul: Ilinca spunea bancuri cu broaște, Roli făcea fețe caraghioase, balonul lui Ghiță își schimba culorile, iar Miți croșeta pălării din alge pentru toți.
După minute întregi de hohote, nimeni nu se putea opri din râs. La un moment dat, Ghiță încercă să spună un banc cu fantome, dar râsul celorlalți îl făcu să uite poanta!
– Știți… o fantomă… și încă una… intră într-un dulap… și… și… hihihi! Nu mai pot, râdeți prea tare!
Toată lumea izbucni și mai tare, iar râsul lor se auzea până la marginea pădurii.
Capitolul 4: Misterul Balonului Împiedicat și Simbolul Prieteniei
Când s-au mai liniștit din râs, Roli observă că balonul cu buline lipsise. Unde era?
– S-a dus la plimbare! glumi Ilinca, punându-și ochelarii invers.
– Nu cumva l-a mâncat o veveriță curioasă? întrebă Miți, sărind pe loc.
Toți porniră în căutarea balonului dispărut. Întâi l-au căutat în tufele de mure, apoi în cuibul de berze, apoi sub podul de peste pârâu, unde Ghiță se făcea invizibil ca să nu-i vadă pe pești.
În cele din urmă, Broscuța Miți îl găsi… agățat de coada unui arici, care se plimba mândru cu balonul ca o medalie.
– Asta-i pentru cea mai amuzantă gașcă! spuse ariciul, râzând cu ochii mijiți.
Ghiță îi făcu o reverență, iar Roli îi întinse ariciului o pălărie de algă:
– De azi, și tu ești membru onorific al clubului nostru! Numai cine știe să râdă poate intra în gașca noastră!
Toți strigară: „Prietenie și haz, pe balon să dai cu nas!” și începu un nou val de râsete și glume. Roli simțea că, de-acum, clubul era mai unit ca niciodată, pentru că simbolul lor era o combinație haioasă a tuturor prietenilor.
Capitolul 5: Gag-ul care nu se mai termină
Spre seară, după atâtea peripeții, Roli, Ghiță, Ilinca, Miți și Bubu s-au așezat pe o pătură sub dud. Balonul cu buline, pălăria de algă și Ghiță erau la locul lor, iar toți povesteau cum s-au distrat la paradă.
– Hai să mai spunem o glumă la care să râdem toți! propuse Ilinca, cu ochii sclipind a șotie.
– Să fie cea mai lungă glumă din lume! începu Ghiță, trăgând adânc aer (sau ce trăgea el, ca fantomă).
– Ascultați aici… O fantomă, un spiriduș, o broască și un băiețel cohésiv intră într-un copac. Fantoma întreabă: „Care-i drumul spre camera cu bomboane?” Spiridușul zice: „Întâi trebuie să dansezi polca cu balonul!” Broasca adaugă: „Și numai dacă sari într-un picior de nouă ori!” Băiețelul cohésiv spune: „Dar dacă nu avem picioare toate, ce facem?” Fantoma răspunde: „Atunci ne prefacem că zburăm!” și toți sar, dansează, zboară, dar camera cu bomboane nu se deschide decât dacă râzi fără să te oprești... și râzi, și râzi, și râzi...
Pe măsură ce Ghiță povestea, gașca începu să chicotească, apoi să râdă cu poftă, și fiecare adăuga ceva la poveste:
– ...și atunci, balonul pocnește, dar nu se sparge, doar face muuuu!
– ...și pălăria cade, dar se lipește de un nor pufos!
– ...și broasca Miți începe să cânte ca o bufniță răgușită!
Gluma devenea din ce în ce mai lungă, iar hohotele nu se mai terminau. Trecuseră zece minute… douăzeci… și încă râdeau de povestea fără sfârșit. Dacă cineva încerca să spună „gata, trebuie să merg acasă”, ceilalți râdeau și mai tare:
– Gata, trebuie să… ha-ha-ha!… să merg acas… hihi-hi-hi! – și nu mai putea termina.
În cele din urmă, când stelele sclipiră pe cer, Roli spuse printre sughițuri de râs:
– Cred că gag-ul ăsta n-o să se termine niciodată! Oare așa e clubul perfect: râzi mereu cu prietenii, fără pauză?
Ghiță făcu o piruetă, balonul zbura vesel, pălăria de algă dansa în vânt, iar toată gașca era de acord: nimic nu-i mai frumos decât să fii cu prietenii, să inventezi simboluri trăsnite și să râzi… până la stele și înapoi!
