Era o dată un purceluș pe nume Pufi. Pufi era un purceluș jucăuș și foarte curios. Într-o zi, el a decis să caute un comoară ascunsă în fermă.
„Oare ce voi găsi?” s-a întrebat el.
Pufi a început să cotrobăie prin fân. Acolo, a dat peste o găină pe nume Măriuca.
„Ce faci, Pufi?” a întrebat Măriuca.
„Caut comoara!” a răspuns Pufi.
„Vrei să te ajut?” a întrebat Măriuca.
„Da, hai să căutăm împreună!” a spus Pufi, sărind de bucurie.
Au mers împreună la iaz. Acolo, au întâlnit un broscoi pe nume Bobo.
„Bobo, ai văzut comoara?” a întrebat Pufi.
„Poate e sub apă!” a râs Bobo.
Pufi a încercat să se uite, dar a căzut în apă!
„Plouă cu purceluși!” a râs Măriuca.
După ce s-a scuturat, Pufi a spus: „Trebuie să căutăm în grajd!”
În grajd, au găsit un măgar pe nume Ghiță.
„Ce căutați?” a întrebat Ghiță.
„Comoara!” au răspuns Pufi și Măriuca.
Ghiță a zâmbit și a spus: „Poate e în spatele fânului!”
Au sărit peste fân și, dintr-o dată, au găsit o ladă plină cu mere!
„E o comoară delicioasă!” a strigat Pufi.
Toți au început să mănânce mere și să râdă.
„Ce aventură am avut!” a spus Pufi, bucuros.
Și așa, Pufi și prietenii lui au avut o zi minunată, plină de râsete și mere!
