Capitolul 1: Salonul de artefacte trăsnite
Într-o dimineață plină de soare, în salonul de artefacte al Marelui Vrăjitor Radu, totul era agitat și vesel. Pe rafturi stăteau aliniate ceasuri care râdeau, perne care spuneau glume și borcane de confetti care scăpau uneori dopul și umpleau totul cu sclipici zburător. Radu era un vrăjitor tânăr cu un păr buclat ca spiralele de înghețată și o mantie pestriță, pe care o iubea enorm.
În acea zi, Radu avea chef să învețe un nou descântec. „Azi e ziua perfectă să încerc ceva amuzant!”, și-a spus el, scuturând de pe umăr o pisică portocalie, pufoasă, pe nume Mitzi.
„Miau, învață-mă și pe mine un truc!”, a tors Mitzi, sărind pe o carte groasă.
Din colțul camerei, papagalul verde, Coco, a strigat: „Să nu transformi pe cineva în broască! Sau, și mai rău, în pepene!” Toți au râs, pentru că nimeni nu se pricepea la magie trăsnită ca Radu.
Capitolul 2: Descântecul Zâmbetului
Radu a căutat în cartea lui cu rețete magice și a găsit un descântec numit „Zâmbetul năstrușnic”. Se spunea că, rostit cum trebuie, aduce zâmbete și chicoteli în jur. Perfect! S-a uitat la Mitzi și i-a zis: „Ești gata să fim cei mai haioși magicieni?”
Mitzi și-a făcut mustățile ca niște antene și a dat din coadă. „Ce se poate întâmpla? Cel mai rău, râdem prea mult!”
Papagalul Coco s-a așezat pe ceasul care râdea și a bâzâit: „Hai, Radu, fă magia să înceapă!”
Vrăjitorul a ridicat bagheta cea strâmbă, a respirat adânc și a spus: „Zâmbete, chicoteli, să vină veselii! Caramel și bomboane, să nu fim morocănoși niciodată, dom'le!”
Deodată, din baghetă au țâșnit baloane colorate, iar din fiecare balon a ieșit o bulă care făcea „bâz!” și se lipea de nasul cuiva, făcându-l să râdă fără oprire.
Capitolul 3: Magie peste tot!
Salonul s-a umplut de râsete. Mitzi a început să toarcă melodios, iar coada i s-a luminat ca o ghirlandă de Crăciun. Pernele spuneau glume una după alta, iar ceasurile râdeau atât de tare că timpul părea că stă în loc.
Radu a încercat să prindă o bulă cu nasul, dar bula a sărit la Coco, care a început să spună glume cu pui de găină și vrăjitori care își pierd baghetele în supă.
La un moment dat, dintr-un borcan de confetti a ieșit un iepuraș cu pălărie mare, care a zis: „Cine vrea o bombonică magică?” Toți au ridicat mâna, chiar și pernele!
Dar, dintr-o dată, una dintre perne a început să țopăie și să cânte: „Sunt perna zâmbăreață, am nevoie de o îmbrățișare!” Mitzi s-a ghemuit lângă ea și a început să toarcă și mai tare, iar Coco a făcut o piruetă în aer.
Capitolul 4: O mică încurcătură… haioasă
De la atâta magie și voie bună, ceva s-a întâmplat: bagheta lui Radu a început să sară singură, ca o broscuță. „Stai, baghetă, nu fugi!” a râs Radu.
Mitzi a alergat după baghetă, iar Coco a strigat: „Prinde-o, Mitzi! Dacă nu, poate se transformă în mătură și mătură salonul!”
Bagheta a sărit pe un raft, a dat peste borcanul cu sclipici, iar salonul s-a umplut de praf strălucitor. Toți au strănutat deodată: „Hapciu!” Dar, culmea, fiecare strănut scotea un mic zâmbet desenat în aer, care plutea până pe tavan.
Radu s-a aplecat, a prins bagheta și a zis: „Gata, ajunge cu magia pentru azi. Cine vrea limonadă cu prăjituri zâmbitoare?”
Mitzi a dat din coadă, iar Coco a spus: „Eu vreau două porții! Pentru că azi am râs de două ori mai mult!”
Capitolul 5: Badge-ul Zâmbetului
După ce au băut limonadă și au mâncat prăjituri cu față zâmbitoare, Radu a scos din buzunar un mic badge colorat pe care scria „Sunt specialist în zâmbete!”.
„Azi ai fost cel mai vesel vrăjitor din lume”, a spus Mitzi, făcând ochii mari și lucioși.
„Și cel mai amuzant!”, a adăugat Coco, făcând o reverență comică.
Radu a pus badge-ul la piept și a zis: „Dar nu aș fi reușit fără voi, prietenii mei năstrușnici!”
Toți s-au îmbrățișat într-un nor de sclipici, iar salonul de artefacte a rămas pentru totdeauna cel mai vesel și colorat loc din oraș. Zâmbetele lor au plutit peste tot, iar magia bună nu i-a părăsit niciodată.
Iar de atunci, în fiecare zi, Radu și prietenii lui făceau magie, adunau zâmbete și răspândeau voie bună peste tot. Pentru că, așa cum zice badge-ul: „Sunt specialist în zâmbete!”
