Mihai se trezește devreme. Afară ninge. Bradul strălucește. Mihai vede un om mic, cu haină roșie și barbă mare. Nu e Moș Crăciun. E Lutinul Farceur!
– Ho, ho, ho! râde lutinul. Eu sunt Moșul!
– Nu ești Moșul, zice Mihai. Ești prea mic!
Lutinul dansează printre globuri. Clopoțeii sună.
Luminile clipesc. Lutinul ascunde o bomboană sub pernă.
– Unde e bomboana? întreabă Mihai.
– Hihi! Caută, caută! chicotește lutinul.
Mihai caută sub pernă. Găsește bomboana și râde.
Lutinul sare pe canapea. Pune o fundiță pe nasul ursulețului.
– Privește ursulețul! are nas roz!
– Ursulețule, ești caraghios! râde Mihai.
Lutinul ascunde șosetele lui Mihai.
Mihai caută. Găsește șosetele în brad.
– Lutinule, unde sunt șosetele mele?
– În brad! Ne jucăm de-a v-ați ascunselea! spune lutinul.
Luminile dansează pe pereți. Mihai aplaudă.
Lutinul face o piruetă. Cade, dar nu se supără. Se ridică și râde.
– Ești amuzant, lutinule, spune Mihai.
– Îți plac farsele mele? întreabă lutinul cu ochii mari.
Mihai se gândește. Zâmbește.
– Îmi plac. Dar și mai mult îmi place când râdem împreună.
Lutinul sare într-un glob mare.
– Tu ești curajos, Mihai! Ai găsit toate farsele mele!
Mihai îmbrățișează lutinul.
– Poți rămâne cu mine?
– Da! Să râdem, să ne jucăm și să luminăm Crăciunul!
Afara zăpada cade încet. În casă e cald.
Mihai și Lutinul Farceur râd, se joacă și așteaptă magia Crăciunului.
